03/03/2024
TopSOCIETATE

Casele de toleranță ale Constanței vechi. La 1879 s-a instituit Regulament: „Este poprit femeilor a face zgomot cu bărbaţii ce frecventează asemenea localuri”

Spread the love

Aşezată la malul mării, lângă principalul port maritim al României, acolo unde veneau vapoarele din toată lumea, aducând nu numai mărfuri dar şi o lume pestriţă de marinari, dornică de distracţii, Constanţa nu avea cum să scape de flagelul tuturor oraşelor-porturi, nelipsit din locurile pe unde se perindă lumea multă şi diversă, anume prostituţia. În faţa fenomenului autorităţile oraşului au încercat să ia primele măsuri în anul 1879, când în primul regulament de administrare a Constanţei s-a introdus şi un capitol “pentru femeile prostituate”. Vom cita în continuare câteva articole din acest prim act normativ:

„Orice femeie va dori să deschidă o casă de prostituţiune se va adresa cu cerere către comisarul de culoare (oraşul era împărţit pe culori, n.n. C.C.) şi medicului oraşului, cu arătarea lămurită a casei unde voieşte a instala; bărbaţii nu sunt liberi a deschide case de prostituţie(…). Casele de prostituţie nu se vor deschide în vecinătatea bisericilor şi a şcolilor, în vecinătatea imediată a grădinilor publice, în hoteluri, birturi şi cârciumi”. Iar câteva articole mai jos: „Este poprit femeilor prostituate de a şedea la ferestrele deschise. Perdelele ferestrelor din casele unde locuiesc femeile publice vor fi lăsate în jos totdeauna. Este poprit femeilor prostituate de a se preumbla pe străzi îmbrăcate într-un mod indecent, sau a face zgomot prin casele lor cu bărbaţii ce frecventează asemenea localuri”.

Iatǎ acum ce scria doctorul G. Râmniceanu, în raportul său asupra inspecţiei sanitare efectuate în anul 1887 despre situaţia de la Constanţa: „Numărul prostituatelor aflate astăzi înregistrate se ridică la 43, dar după terminarea sezonului descreşte până ce ajunge la 25-28. În urma visitaţiunilor ce li s-au făcut s-au găsit în curs de un an 8 bolnave de blenoragie, 5 cu ulcere venerice şi 2 cu ulcere sifilitice, care imediat s-au internat în spital şi nu s-au eliberat decât după însănătoşire. Supravegherea prostituţiei se face de poliţie, însă mai toate boalele provin din prostituţia cladestină. Femeile publice sunt visitate de două ori pe săptămână la domiciliu de către D. doctor Zisu, aflat în serviciul comunei ca vaccinator şi administrator al spitalului. Verificarea deceselor se face conform regulamentului. Dacă prostituţia clandestină se săvârşeşte fără temere de control, cauza este că şi comuna nu are un regulament complet. Consiliul de igienă, în vederea acestei necesităţi, a elaborat un regulament, sunt aproape trei ani, dar până astăzi se găseşte la consiliul comunal pentru a-l vota, şi sper că D. primar nu vă va sili a-i reaminti cât e de necesar un asemenea regulament”.

Medicul şef al oraşului Constanţa avea în administrare şi „serviciul femeilor prostituate”, atribuţie deloc uşoară dacă avem în vedere specificul acestui oraş, de port maritim, loc de tranzit pentru călători şi marinari din cele mai îndepărtate ţări. În scopul controlării acestui fenomen s-a elaborat şi votat în anul 1887 un „Regulament pentru supravegherea medicală a prostituţiei în Constanţa”. Dacă în capitolul rezervat prostituţiei din primul regulament amintit mai sus, erau trecute 13 articole, complexitatea şi amploarea fenomenului a impus edililor oraşului să întocmească acum un regulament cu 65 de articole.

În primăvara anului 1894, o anume Zoia Georgescu „de profesiune prostituată”, se adresa primarului Mihail Koiciu cu solicitarea de a i se aproba „de a putea deschide stabilimentul de prostituţie care până astăzi a fost ţinut de către Varvara Popp”, în strada Militară nr. 5. După ce a luat avizul poliţaiului oraşului, care afirma că respectiva se afla în Constanţa din 1890 şi “a avut bune purtări până în prezent”, primarul elibera cuvenita “permisiune”, desigur “cu obligaţiunea de a păzi strict dispoziţiunile regulamentului respectiv”. Cealaltă mediatore (aşa se numea în epocă o patroană de bordel) amintită în text îşi mutase afacerea în strada Justiţiei nr. 3.

Fireşte nu toţi locuitorii oraşului agreau ideea de a fi vecini cu casele de toleranţă, astfel că mulţi dintre ei se adresau primarului cerând mutarea lor spre marginea oraşului. Atunci când nu aveau succes la poliţaiul oraşului şi la primar se plângeau către prefectul judeţului. Dar primăria nu părea prea grăbită să mute aceste stabilimente, temându-se probabil de alte complicaţii. Să vedem astfel un fragment din scrisoarea primită de primar în primăvara anului 1900: „Subsemnaţii locuitori proprietari, cetăţeni şi alegători, din oraşul Constanţa, respectuos venim a supune cunoştintei D-voastre cum că existenţa celor 5 stabilimente de prostituţie în strada Militară, fiind dăunătoare moralei publice, din punctul de vedere că pe acea stradă parte din noi avem proprietăţi unde locuim cu familiile noastre şi frecventăm zilnic pe acea stradă atât noi cât şi copii noştri, deoarece nefiind altă stradă pentru a circula văzând de interesele noastre, de asemenea circulaţia copiilor noştri care urmează cursurile şcolare, cu părinţii ce au domiciliul în partea de apus a oraşului fiind tot pe acea stradă, astfel că trecând prin acea localitate sunt ademeniţi de a sta ore întregi dinaintea expuselor stabilimente privind la demoralizarea lor”.

Deşi sprijinită şi de prefect, solicitarea cetăţenilor vexaţi de prezenţa bordelurilor pe acea stradă, nu a avut câştig de cauză; aceasta pentru că referatul întocmit de arhitectul oraşului (Păunescu), nu era de aceeaşi părere. Iată ce scria acesta: „Astăzi am vizitat oraşul în toată întinderea lui, pentru a putea găsi un cartier unde să se strămute stabilimentele publice de prostituţie. Astfel am constatat că strada Militară, unde azi sunt instalate acele stabilimente, este o stradă ocupata numai de stabilimente şi frecventarea ei nu consistă decât pentru accesul la prostituate; n-are nici o vecinătate căreia să-i jignească morala publică şi credem dar, că deocamdată aceste stabilimente sunt bine plasate ca situaţie”.

Fenomenul avea sǎ continue şi în anii urmǎtori, rǎdǎcinile şi ramificaţiile sale fiind foarte complicate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *