04/03/2024
TopSOCIETATE

Ce lipseşte Constanţei… De ce nu avem o statuie sau o stradă cu numele Carol I?

Spread the love

În decursul timpului edilii ce au condus oraşul au avut mai multe idei pentru realizarea unor construcţii de edificii importante pentru oraş sau a unor monumente ce ar fi trebuit sǎ marcheze în memoria locuitorilor sǎi evenimente şi personalitǎţi importante pentru istoria Dobrogei. Dar ele nu s-au realizat, din diverse motive, astfel cǎ puem considera cǎ oraşului îi lipsesc încǎ.

În noiembrie 1914 consilierii locali aprobă iniţiativa primarului Virgil Andronescu şi decid „ca să se ridice un monument Majestăţei Sale Regelui Carol I al României, reprezentând reîntregirea şi realipirea provinciei Dobrogea de Patria mumă. Autoriză pe dl. Primar a apela la toate persoanele din oraşul şi judeţul Constanţa arătate mai sus în expunerea sa, care să alcătuiască un comitet organizat pentru strângerea fondurilor, aprobarea concursurilor şi înfăptuirea ideii. Comuna Constanţa se înscrie cu suma de 60.000 lei care o va înscrie in bugetele ei şi va aviza chiar la o sporire dacă necesitatea va cere. Locul pe care se înalţă monumentul va fi ales de comitet în unire cu Consiliul Comunal”.

În anul 1928, când se aniversau 50 de ani de la revenirea Dobrogei la România, se reia ideea ridicǎrii unei statui care sǎ-l imortalizeze pe regele Carol I, legat strâns de evenimentele din anul 1878 şi care merita indiscutabil un astfel de gest din partea dobrogenilor. Ziarul local „Dacia” publica în primǎvara anului 1928 deci urmatoarea ştire: „O comisiune a ministerului Artelor condusǎ de cǎtre domnul general Vlǎdescu a fost sâmbǎtǎ în localitate spre a lege locul unde urmeazǎ a se înǎlţa statuia regelui Carol. S-a hotǎrât porţiunea ocupatǎ actualmente de cǎtre restaurantul de varǎ Bulevard, la începutul bulevardului în proiect P.P. Carp. Statuia va fi executatǎ din bronz masiv, iar soclul va fi executat încǎ în vara anului în curs”.

Sporadic, de-a lungul anilor următori se va mai aduce aminte de această idee, treptat însă edilii constănţeni vor uita de regele Carol I, aşa cum urmaşii lor vor avea grijă să piardă simbolurile independenţei. Dacă în primii ani după 1878, la biserica greacă din oraş se ţineau slujbe cu ocazia aniversării cuceririi Griviţei, ulterior s-a renunţat la asemenea gesturi; nu numai atât dar nu mai avem Piaţa Independenţei (devenită Piaţa Ovidiu), nu mai avem bulevardul Independenţei (azi strada I.G. Duca), strada Rahova sau strada Carol, iar strada Smârdan s-a redus la jumătate.

La 26 octombrie 1928, cu ocazia semicentenarului Dobrogei, se punea piatra fundamentală a monumentului comemorativ, care avea să amintească de războiul de independenţă şi de momentul revenirii Dobrogei la Ţară. Conform actului pus la temelia sa, era „plănuit a se ridica în oraşul Constanţa, Metropola Dobrogei, la împlinirea primei jumătăţi de veac de la reintegrarea acestei ţări în viaţa de Stat românească, ca să rămână pentru timpurile viitoare dovadă vie şi pururi grăitoare a voinţei hotărâte şi nestrămutate a poporului român de a fi aci la gurile Dunărei şi la Marea cea Mare, sentinelă credincioasă şi nebiruită a marilor interese şi necesităţi naţionale ce leagă Dacia carpatică de cea pontică, – a ordinei de cultură şi civilizaţiune latină, întemeiată în aceste părţi de lume prin cucerirea şi colonizaţiunea romană a marelui împărat Traian, – a patrimoniului strămoşesc cuprins între hotarele Ţării Româneşti sub Mircea Vodă cel Bătrân şi a operei de progres şi prosperitată începută sub înţeleptul şi viteazul Domnitor Carol I la 1878, pe urma războiului de neatârnare şi continuată sub gloriosul său succesor al unităţii noastre naţionale, Regele Ferdinand I, apărătorul şi ocrotitorul Dobrogei liberate şi din nou încorporate României, acum o jumătate de secol”.

Dar a rămas doar piatra fundamentală… E drept, lângă Casa de cultură a sindicatelor s-a ridicat un monument dedicat Independenţei, dar zona nu este favorabilă unor asemenea lucrări, vizibilitatea redusă, aşa că nu se poate compara cu cel mult mai vechi, dar atât de impresionant, de la Tulcea.

În aprilie 1939 arhitectul Ion Al. Davidescu din Bucureşti, se adresa primarului Constanţei (în urma unei convorbiri anterioare cu acesta), oferindu-se a întocmi proiectul şi a conduce executarea lucrărilor pentru un Palat Cultural. În referatul său, arhitectul oraşului Ion Căpşuneanu sprijinea această ofertă; iată cum argumenta: „Având în vedere că lucrarea Palatului Cultural este o clădire de prea mare importanţă şi că Serv. de Arhitectură al municipiului nu are personal tehnic suficient pentru a executa această lucrare, sunt de părere a se angaja pentru întocmirea acestui proiect doi arhitecţi; nu unul pentru ca în colaborare cu subsemnatul ca arhitect al comunei şi cunoscător al tuturor cerinţelor oraşului, să putem desăvârşi în mod impecabil această importantă lucrare”.

Sa va întocmi tot atunci şi un proiect de contract, cu arhitectul Ion Al. Davidescu, având ca şi colaborator pe arhitectul H. Goldştein, care la sfârşitul lunii iunie 1939 a căpătat şi viza Rezidentului Regal al Ţinutului Mării. Vremurile nu mai erau însă favorabile marilor proiecte; norii negrii ai războiului se adunau asupra României, iar Constanţa avea să trăiască din plin prima săptămână de război, prin bombardamentele ce aveau să urmeze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *