03/03/2024
TopMinoritățiSOCIETATE

Un negustor din Constanța interbelică: Pincus Șapira, furnizor al Curții Regale

Spread the love

Constănţenii ce se plimbau în serile de vară, din piaţa Ovidiu în sus pe strada Carol (azi B-dul Tomis), vedeau pe zidul unei case impozante, de lângă hotelul Tineretului (B.T.T.), o inscripţie veche, afumată, o reclamă din alte timpuri, cu un nume rar: Şapira. Acesta era negustorul pe care conducătorii comerţului constănţean, sub egida Camerei de Comerţ din localitate, hotărau în toamna anului 1931 să-l sărbătorească „pentru 40 de ani de rodnică şi cinstită activitate”.

Dar cine era Pincus Şapira? Era născut la Tulcea, în ziua de 10 mai 1871 şi începuse comerţul său în Constanţa la 28 noiembrie 1897, la parterul imobilului din strada Carol nr. 22 (fost şi 20). Emblema sub care l-au cunoscut constănţenii a rămas aceeaşi de la început: „La magazinul de încredere”, iar obiectul de activitate: ceasornicărie şi bijuterie, pe cont propriu. Atât magazinul cât şi proprietarul său au rămas în memoria constănţenilor multă vreme. A mai încercat să deschidă o sucursală tot pe aceeaşi stradă, în oraşul de sus, dar a renunţat apoi la ea. A ajuns să se mândrească şi cu titlul de „furnizor al Curţii Regale”, în condiţiile în care Constanţa era o reşedinţă de vară a familiei regale în prima jumătate a secolului XX, dar a fost implicat şi în activităţile loteriei naţionale. Pentru cei mai mulţi însă a rămas locul se unde se procurau cele mai frumoase bijuteri sau ceasuri de buzunar. A fost o vreme conducătorul comunităţii evreieşti din localitate şi s-a implicat atât în viata comerciala cât şi în cea socială a oraşului.

Să le luăm pe rând. Iată cum era apreciat în presa vremii: „Domnul Şapira este primul comerciant dobrogean care a înţeles să lucreze dupa procedee moderne – primul care a făcut afişe tipărite de reclamă – şi unul dintre acei negustori cinstiţi, care înţeleg că ei îndeplinesc o funcţiune socială, onorând astfel oraşul în care se află. Reprezentant al unei vechi tradiţii negustoreşti, d. Pincus Şapira este un strălucit exemplu pentru generaţiile tinerilor negustori, care trebuie să înveţe că în calitatea lor ei au obligaţia de a contribui la binele obştesc şi numai după aceasta dreptul de a urmări câştigul personal”.

A murit la 26 martie 1933, în plină activitate; a lăsat o soţie, Fanchette (Feiga), cu trei copii minori: Alexandru, Mihail şi Suzeta. Magazinul era plin de mărfuri; inventarul întocmit atunci enumeră zeci de ceasornice de damă şi bărbăteşti (de nichel sau de argint, aur), alături de inele, ace de cravată, brăţări, tabachere, cercei, dar şi lornioane, creioane de argint sau bricege. Firma a continuat să funcţioneze, deşi cu greu, sub conducerea văduvei, până în anul 1940, când a trebuit să fie închisă, sub presiunea legilor vremii.

Din consiliul de tutelă care, conform legilor de atunci, trebuia să supravgheze cheltuirea averii rămase, până la majoratul copiilor, au făcut parte, între alţii, Constantin Sary, Vasile Lepădatu şi Aurel Vulpe. Acesta din urmă avea să rostească şi un necrolog la înmormântare Hagiului, aşa cum i se spunea în lumea constănţeană, lui Pincus Şapira, afirmând ca îşi transformase porecla în renume.

Cuvinte frumoase îi scria şi Constantin Brătescu, decanul Facultăţii de ştiinte din Cernăuţi, într-o scrisoare din toamna anului 1933, în care îşi exprima părerea de rau că nu putea să fie de faţă la aniversarea Hagiului, dar îl asigura de sentimentele sale de prietenie şi consideraţie. Iată o parte din textul scrisorii, aşa cum a fost el publicat în presa vremii: „Eu, cu regretul că nu voi putea fi de faţă la sărbătoarea d-tale, mă mulţumesc să te felicit de pe acum, pentru partea de contribuţie ce ai avut-o, alături de d. G. Georgescu la întemeierea şcoalei superioare de comerţ al cărei prim director am avut onoarea de a fi, cum şi pentru faptul că dumneata înţelegi să reprezinţi în modul cel mai civilizat şi mai estetic – dovadă admirabila dumitale vitrină – şi bogatul d-tale magazin, precum şi politeţea distinsă cu care te grăbeşti a satisface selecta d-tale clientelă – comerţul constănţean. Aceasta aduce cinste nu numai dumitale dar şi oraşului în care activezi”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *