25/06/2024
TopMinoritățiSOCIETATE

CONSTANȚA – Numele orașului dat de greci, în ciuda administrației otomane, care impunea denumirea „Kustendje”

Spread the love

De la anticul Tomis înfiinţat de grecii milesieni în secolul VII î. Hr., pânǎ la Constanţa de astǎzi, istoria consemneazǎ o prezenţǎ continuǎ a locuitorilor de origine greacǎ pe acest colţ de pǎmânt dobrogean. Au fost prezenţi în cele mai importante evenimente ale oraşului, au contribuit dupǎ puterile şi priceperea lor la progresul şi civilizaţia urbei şi locuitorilor sǎi.

Când la 1877/1878 se punea în discuţia cancelariilor europene viitorul acestei provincii, locuitorii greci din Constanţa, ca şi din alte localitǎţi de pe malul Mǎrii Negre au solicitat printr-un memoriu adresat marilor puteri, ca acest oraş şi pǎmânt dobrogean sǎ revinǎ României, singura posibilitate, în opinia lor, ca viaţa tuturor dobrogenilor sǎ decurgǎ normal şi într-un sens european. Grecii din Constanţa aveau la 1878 o bisericǎ frumoasǎ, singura ortodoxǎ din oraş, dar şi o şcoalǎ pentru fii oraşului, erau puternic implicaţi în viaţa economicǎ şi socialǎ a Constanţei. Ultimul primar de pâna la rǎzboiul ruso-turc, atunci când oraşul fusese ocupat la 20 iulie 1877 de trupele ruseşti, a fost Nicola Papadopol, cel recunoscut apoi de guvernul român ca primul cetǎţean al oraşului la 1878. Despre implicarea grecilor din Constanţa putem afla din telegramele pe care primul prefect al judeţului, Remus Opreanu la trimitea la Bucureşti în acele zile de noiembrie 1878:

La 26 noiembrie 1878 prefectul Remus Opreanu raporta guvernului român despre modul în care Comunitatea elenă din Constanţa sărbătorise sosirea armatei române în oraş: „Ieri 25 curent, pe la orele 2 post-meridiane, a sosit batalionul 4 de vânători cu D. colonel Gorjan şi D. maior Ioanovici; autorităţile civile şi mare parte a populaţiei au primit trupele române cu urări entusiaste. Comunitatea elină a oferit comandantului pâinea şi sarea tradiţională. Un serviciu divin a avut loc la biserica greacă, după care armata a defilat străbătând străzile importante până la piaţa principală a oraşului, cu musica regimentului 4 în frunte. Entusiasmul ca şi în ziua de 23, indescriptibil. Noaptea iluminaţie. Musica a fost lăsată la dispoziţia coloniei elene, care a sărbătorit venirea armatei cu patriotismul cel mai mare. O manifestaţie imposantă a avut loc dinaintea reşedinţei. Am mulţumit în numele guvernului la strigătele entuziaste de “Trăiască Alteţele Lor Regale Domnitorul şi Doamna Românilor!”.

Şi sosirea funcţionarilor administraţiei române a fost un prilej de manifestare a sentimentelor de mulţumire ale comunităţii elene din oraş, aşa cum vedem din altă telegramă a aceluiaşi prefect: „Iluminaţiunea de astă noapte foarte splendidă, stindarde, lampioane nenumărate, credeam a fi în Bucureşti în zilele de sărbători naţionale. Afirm că entuziasmul era cu atât mai mare cu cât mai spontaneu şi absolut liber o manifestaţiune imposantă a avut loc din partea coloniei elene, mare mulţime de eleni veniţi cu musica militară rusă dinaintea reşedinţei prefectului pe la 5 ore şi jumătate seara, în timp ce o oră aproape, musica nu a încetat de a cânta diferite marşuri de bucurie. În acelaşi timp strigări entusiastice pentru îndelunga viaţă a Majestǎţilor Lor Regale Domnitorul şi Doamna românilor. Cortegiul pornit după aceea în piaţa principală a oraşului unde un frumos arc de triumf era ridicat cu portretul M.S.R. Domnitorului şi cu inscripţiunea patriotică, terminându-se, elenii din Kiustenge fraţilor lor români”.

Din raportul medicului oraşului Constanţa pe anul 1893, rezulta şi situaţa demografică la acea dată: în oraş erau 2695 de greci, 2616 români, 1479 de musulmani, 472 de bulgari, iar restul de diverse alte naţionaliăţi. Am reprodus aceste date pentru a explica un lucru pe care nu mulţi îl cunosc astǎzi. Se ştie cǎ oraşul nostru a avut iniţial numele de „Tomis”, apoi cel de „Constanţia”, iar sub dominaţia otomanǎ a devenit „Kustendje”. Dar grecii constǎnţeni au continuat sǎ-l numeascǎ dupǎ numele surorii împǎratului Constantin cel Mare „Constanţia” aşa cum atestǎ documentele de epocǎ. Astfel cǎ deşi în primii ani dupǎ 1878 s-a folosit oficial numele turcesc al oraşului, atât în presa centralǎ cât şi în actele oficiale, grecii oraşului au influenţat autoritǎţile în sensul revenirii la numele sub care ei îl cunoşteau de sute de ani, devenit simplu: CONSTANŢA.

3 comentarii la „CONSTANȚA – Numele orașului dat de greci, în ciuda administrației otomane, care impunea denumirea „Kustendje”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *