25/06/2024
SOCIETATEArmată și RăzboiTop

Cum se pregăteau constănţenii anilor 1930 să se apere în caz de bombardamente. „Se înţelege că va fi prima ţintă a atacurilor aeriene”

Spread the love

Situaţia actuală a Constanţei aflată în imediata apropiere a unei zone de război ne face să ne uităm şi în urmă, să vedem cum se pregăteau locuitorii oraşului de război în alte timpuri. Despre un exerciţiu de apărare pasivă ce s-a desfăşurat în vara anului 1934 la Constanţa, aflăm din paginile ziarului „Universul”:

„Vineri 20 iulie, constănţenii au petrecut o zi de război, luând parte la exerciţiile de protecţie contra atacurilor aeriene. La organizarea demonstraţiilor au cooperat: regimentul 34 Constanţa, apărarea fixă maritimă, aviaţia militară, baza navală Constanţa şi autorităţile civile împreună cu aproape 3000 de cercetaşi. (…) Exerciţiile au fost conduse de d. col. Nadolu Toma, având consilieri tehnici pe căpit. Clinceanu P. Const. şi prof. Mihail Popovici, directorul şcoalei de gaze din Bucureşti. La ora 8 şi 55 dim. s-a dat alarma prin sirene, fluiere şi clopotele bisericilor. Echipele sanitare, echipele de detecţia gazelor, echipele de dezinfectarea terenurilor iperitate, aşteptau la posturile lor. Erau formate din cercetaşi din cohortele Ovidiu-Constanţa, Griviţa-Ploieşti, IV Verde-Bucureşti şi Principele Glad-Timişoara, cum şi din detaşamente ale rgt. 34 şi ale poliţiei locale. Populaţia asistă la camuflarea portului şi a regiunii oraşului. Se arată locurile unde sunt adăposturi colective şi unde trebuie să se retragă lumea de pe străzi”.

„Două escadrile de avioane atacă oraşul la ora 9, simulând aruncarea de bombe incendiare, bombe cu gloanţe şi bombe cu gaze de luptă, lansând fuzee fumigene şi petarde. Două incendii, declarate intenţionat, în oraş, au necesitat intervenţia eficace a serviciului de pompieri. Cercetaşii de la jamboreea Mamaia şi două posturi sanitare dau ajutor răniţilor şi gazaţilor pe care îi evacuează. În port au lucrat: 4 echipe de cercetaşi cu detectoare de gaze conduse de locot. Puşcaşu şi sublt. Popescu Lucian, stabilind întinderea zonelor gazate; 8 echipe sanitare de cercetaşi sub conducerea sublt. Lupia Em. şi sublt. Ionescu Dumitru; 10 echipe de cercetaşi cu poliţia gazelor şi 3 dezinfectare, conduse de locot. Nicolescu şi locot. Popescu P.; 120 cercetaşi au menţinut ordinea, sub conducerea d-lor căp. Popescu Şerban, sublocot. Burduş şi locot Mazălu”.

În oraş mai lucrau 6 echipe de cercetaşi de gaze, 10 echipe sanitare, 6 echipe de de dezinfectare a localurilor iperitate de la Reg. 34 infanterie, iar ceilalţi peste 2000 de cercetaşi se ocupau cu ordinea şi cu propaganda. Populaţia civilă era informată despre acţiunea gazelor şi măsurile de protecţie pe care era necesar să le aplice. În aceeaşi seară la orele 21 Constanţa a fost din nou alarmată de sirenele din port, iar echipele de cercetaşi au închis magazinele şi au interzis circulaţia pe străzi. În tot oraşul a fost stins iluminatul electric de către inginerul Marinescu-Târgovişte. Corespondentul de la Constanţa mai adăuga apoi: „emoţionantă a fost sosirea avioanelor <<inamice>> deasupra portului şi a oraşului cufundat în întuneric şi urmărirea lor de puternicele reflectoare ale marinei regale şi ale apărării fixe maritme. Pompierii au alergat cu luminile stinse la un obiectiv incendiat. După o jumătate de oră atacul s-a terminat[1].

Chiar dacă războiul nu părea încă iminent, chestiunea apărării pasive a oraşului Constanţa revine periodic în atenţia publicului şi în acelaşi cotidian puteam citi în anul următor aprecierile acestea; „Constanţa fiind cel mai mare port al ţării, se înţelege că va fi prima ţintă a atacurilor aeriene şi de aceea trebuie să se dea o atenţie particulară apărării sale pasive. Municipiul, înpreună cu celelalte instituţii interesate trebuie să treacă la elaborarea unui plan de apărare a oraşului. În acest plan trebuie să prevadă următoarele: obligativitatea pentru marile întreprinderi de a-şi amenaja adăposturi subterane, refugii pentru pietoni, zone de vegetaţie, construirea de adăposturi individuale cu concursul populaţiei de la periferii, organizarea unor cursuri de gaze şi amenajarea unor camere speciale la fiecare şcoală secundară şi în fine, măşti suficiente pentru cercetaşi, elevi şi personalul instructor”[2].

În anul 1940, când războiul era acum un fapt real în Europa şi România se găsea într-o situaţie dificilă, chestiunea apărării pasive este tratată cu toată seriozitatea la Constanţa, mai ales că primar al oraşul era acum un militar, generalul Teodor Nicolau, iar căpitanul A. Filip era consilierul tehnic pentru apărarea pasivă a municipiului Constanţa. S-au construit astfel mai multe adăposturi cu colaborarea premilitarilor concentraţi, iar în acel an se realiza amenajarea lor interioară. Primarul se gândea atunci că pe timp de pace acele adăposturi mari puteau căpăta destinaţii comerciale, pentru a se recupera o parte din sumele mari investite cu construirea lor. Săptămânal se ţineau cursuri de apărare pasivă, care erau obligatorii, conform legii, astfel că până în luna mai a anului 1940 fiecare locuitor al Constanţei trebuia să audieze cursurile a 24 de ore de instrucţie. S-au adus cantităţi mari de măşti de protecţie contra gazelor, iar locuitorii trebuia să le achiziţioneze fiind obligaţi de aceeaşi lege a protacţiei civile[3]. Cursurile începute în septembrie 1939, se desfăşurau în sala teatrului „Tranulis”, iar demonstraţiile practice aveau loc în curtea regimentului 18 artilerie[4].

În anul 1941 Constanţa avea să sufere atacurile bombardierelor inamice din primele zile ale războiului antisovietic, iar măsurile de protecţie civilă deveneau o realitate cotidiană.


[1] “Universul”, an LI, nr. 200 din 25 iulie 1934, p. 10.

[2] “Universul”, an LII, nr. 131 din 15 mai 1935, p. 12.

[3] “Universul”, an LVII, nr. 57 din 28 februarie 1940, p. 8.

[4] “Universul”, an LVI, nr. 256 din 18 septembrie 1939, p. 9.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *