Cofetăriile din Constanţa veche. Prăjitură mult savurată în epocă, va împlini 200 de ani de la inventarea ei

Pe baza documentelor de arhivă şi a reclamelor din presa vremii, vom încerca să obţinem o imagine a cofetăriilor din Constanţa veche. Dintr-un registru al firmelor comerciale ce fiinţau la sfârşitule secolului XIX în Constanţa, aflăm că în toamna anului 1884, Spiro Raftopulo a deschis o cofetărie cu debit de băuturi spirtoase, ce a supravieţuit doar până în ianurie 1886.

Serbarea zilei de 10 Mai, ziua naţională în urmă cu mai bine de un secol, se făcea cu tot fastul cuvenit. Astfel, la 10 mai 1902, după ce la Catedrala din oraş se oficia un Te Deum, în prezenţa tuturor oficialităţilor locale, la Palatul comunal avea loc o recepţie, la care participau toate notabilităţile Constanţei. Cu această ocazie, s-au servit invitaţilor 35 de sticle de şampanie şi 3 kg. de pişcoturi, asigurate de cofetăria Dumitru Postelnicu, din acest oraş. Despre această din urmă cofetărie ştim din documentele primăriei Constanţa că avea sediul în Piaţa Independenţei, iar în anul 1900 consilierii locali hotărâseră că patronul ei urma să plătească o taxă de 50 de bani pentru fiecare metru pătrat de trotuar, pe care îl ocupa pe timpul verii cu mesele scoase afară.

La 13 august 1906 avea loc la Constanţa o suită de manifestări, la iniţiativa primarului Ion Bănescu. În acea zi se punea piatra fundamentală la noua biserică „Adormirea Maicii Domnului”, asemenea la Cazinoul comunal, dar şi la noul local al Şcolii de băieţi şi fete nr. 2; tot atunci se inaugurau Băile de la Mamaia, de curând amenajate. La aceste evenimente au participat o mulţime de invitaţi, dela oficialităţi, miniştrii, episcopul Dunării de Jos, dar şi zeci de ziarişti, veniţi în principal din capitală. Cu această ocazie, cofetăria amintită mai sus a oferit 90 de butelii de şampanie (Mum Extra-Dry), în valoare de 1440 lei; pentru că s-au spart cu acel prilej 22 de pahare, putem presupune că atmosfera a fost de mare veselie!

Şi pentru că vorbeam de şampanie, mai amintim că la serbarea de 10 mai din anul 1908, cofetăria „La Furnica”, deţinută de Petre Postelnicu, a furnizat 23 de sticle de şampanie “carte blanche superior Th. Broederer Reims” şi alte două de şampanie „cristal Th. Broederer” cu pişcoturile aferente. Cofetăria îşi avea sediul în strada Carol nr. 144 şi avea un laborator special pentru bombonerie, patiserie şi dulceţuri. Conform antetului facturilor sale, avea un “asortiment complet de chocolată, fructe candite, biscuiţi, romuri, liqueruri, champagne, vinuri şi toate articolele de cofetărie.” Tot de acolo aflăm că se primeau comenzi pentru “logodne, nunţi, soarèle şi tot ce aparţine branşei de cofetărie”.

A avut într-o vreme sediul în Piaţa Independenţei nr. 9, fiind probabil cea mai cunoscută cofetărie a Constanţei, păstrând emblema “La Furnica” până la sfârşit. A funcţionat între anii 1901-1946, iar despre Petre Postelnicu mai adăugăm că era născut la Davideşti, în judeţul Muscel, la 1876 şi a fost la rândul său o figură cunoscută a Constanţei, inclusiv prin activitatea sa în cadrul secţiei de aici a Ligii Culturale.

O reclamă din ziarul Conservatorul Constanţei, din anul 1909, este relevantă pentru oferta cofetăriei sale, de atunci, ca atare o redăm în întregime:  “Mărfuri bune; Preţuri mici. PETRE POSTELNICU, Cofetăria la “Furnica”, strada Carol nr. 144. Laborator special pentru producţia a tot felul de articole pentru Cofetărie. Bomboane extra-fine, asortate cu fructe, ca la Bucureşti cu lei 4,50 kilogr. Bomboniere elegante, fructe cristalizate, ciocolaterie, etc. Champagne, Cognacuri, Romuri, Vinuri, Malaga, Vermuth, Torino, etc. etc. Se vinde cu cele mai mici preţuri. Asemenea cu litru tot felul de băuturi. De sărbătorile Paştelui, Expoziţie de ouă, de mătase, talaj, porţolan, carton, candită, ciocolată, etc. Ouăle de candită şi ciocolată sunt lucrate în laboratorul cofetăriei mele din cea mai fină ciocolată. Toate cu surprize. Cozonaci, cu glufi, cornuri cu nucă, mac şi păşti moldoveneşti. Zilnic prăjituri proaspete, 8 bucăţi la 1 leu luate în pachet. Primim şi executăm orice comandă în această branşă. Dulceţuri de Muscel cu 1,50 – 3 lei kilo”.

În anul 1939 cofetăriile constănţene erau împărţite astfel:

„Sunt cofetării de cls. I-a: Emil Curcan, Pariziana (N. Barzan), Regal (D. Constantinidis), Coroana (Apostol Mantos) şi Imperial (Lef-Cochino). Sunt cofetării de cls. II-a: Cofetăria Favorita (Emil Tănăsescu), Sinaia (Ion Slivescu) şi Domniţa Ileana (Ilie Ştefanovici). Restul cofetăriilor din cuprinsul municipiului sunt de cls. III-a”.

Cât despre preţuri, se hotăra tot atunci ca prăjitura mică să coste 5 lei la cofetăriile din primele două categorii şi 4 lei la cele din a treia, iar prăjitura mare costa 8 lei la primele două şi 6 lei la ultima.

Cofetăria lui Emil Curcan era în strada Carol nr. 1, deci la intrarea în Piaţa Independenţei (azi Piaţa Ovidiu), având emblema “Cofetăria Princiară”; oferta sa din reclamă anunţa că era „asortată cu cele mai fine produse; zilnic îngheţată, diferite specialităţi”. În octombrie 1938 a mutat sediul în str. Carol nr. 9 şi a renunţat la emblema de mai sus; a adăugat la comerţul de cofetărie şi pe acel al băuturilor alcoolice, pentru a putea susţine afacerea. Despre Emil Curcan mai amintim că era născut la Târgu Frumos, Iaşi, în anul 1894, iar afacerea sa de la Constanţa începuse să funcţioneze de la 7 noiembrie 1932.

Desigur perioada sărbătorilor de iarnă era favorabilă vânzărilor şi cofetarii constănţeni se întreceau să ofere clientelei produse cât mai diverse, mai exotice, atât pentru maturi cât şi pentru copii ce se bucurau de zilele de vacanţă. Iată cum suna reclama cofetăriei „Regală”, a lui Daniel Constantinidi, din strada Carol nr. 50 (vis-à-vis de localul prefecturii de azi), în zilele de decembrie 1923: “Încunoştiinţează onorata clientelă că, cu ocazia Sfintelor Sărbători va fi asortată cu tot felul de bomboane de ciocolată, fondante, etc.; torturi fine, fursecuri felurite, cozonaci moldoveneşti şi tot ce atinge aceasta branşă. Totdeodată se găseşte în permanenţă tot felul de liqueruri, şampanie, romuri, coniace, etc”.

În continuare oferim publicului de astăzi o reţetă de prăjitură mult savurată în epocă şi care în februarie 2026 va împlini două sute de ani de la inventarea ei:

Savarina cu rom

Pentru 4-5 persoane luăm: 125 gr. Făină, 2 ouă întregi, 100 gr. zahăr pudră, 30 gr. unt de prima calitate, 2 linguriţe de lapte, jumatate pachet drojdie de bere.

Pentru sirop: jumătate pahar de apă, jumătate pahar de rom şi 125 gr. zahăr.

Punem într-un castron făina şi ouăle, amestecând bine şi lucrând această cocă câteva minute. Topim apoi untul, pe care îl adăugăm în cocă, mai adăugăm zahărul şi laptele şi frământăm bine un sfert de oră. Se adaugă apoi şi drojdia care a fost bine frecată. Ungem cu unt forma de savarină, în care punem compoziţia şi o dăm 15-20 de minute la cuptor bine încins, fiindcă deasupra savarina trebuie să fie bine rumenită. Când o luăm din cuptor aşteptăm 10 minute înainte de a o scoate din formă.

Punem într-altă cratiţă pentru sirop cele 125 gr.  zahăr şi jumătate pahar de apă şi lăsăm să fiarbă, până ce se leagă bine zaharul. Lăsăm să se răcească puţin şi adăugăm romul puţin câte puţin, făcând siropul mai tare sau mai puţin tare, după dorinţă. Turnăm încet pe savarină şi timp de 2-3 ore vom avea grije de a uda cât mai des posibil savarina cu acest sirop.