13/02/2025
EconomieSOCIETATE

Viitorul comerţului constǎnţean, vǎzut la… 1929

Spread the love

Negustorii au însemnat în acele timpuri o categorie profesională bine reprezentată la Constanţa, depăşind numeric celelalte bresle, fapt ce explică necesitatea apariţiei şcolilor comerciale în oraş. Un ziarist local a găsit o idee deosebită de a sonda aplecarea concetăţenilor săi spre activităţile comerciale: un sondaj inedit, despre care aflăm din articolul intitulat „Pentru ce voiesc să devin comerciant”, din care cităm în continuare, scris în anul 1929:

„Îmi place să mă conving din propriile-mi cercetări de unele lucruri. Aşa de exemplu în studiul tendinţei noastre spre activitatea comercială, am cercetat deunăzi un grup de elevi ai Şcoalei Superioare Comerciale (băieţi) din Constanţa. Mi-am zis: adolescenţa are felul său de a vedea – pe de o parte păstrează încă vie întipărirea mediului familial, nefiind complet detaşată de cămin, pe de altă parte năzuieşte, aspiră din plin spre mai bine, nefiind încă atinsă de decepţii. Şi la întrebarea <<pentru ce voiţi să deveniţi comercianţi?>> iată cam ce răspunsuri am primit: unul – N-aş fi voit să devin comerciant, pentru că n-am capital, sper însă că-mi voi face. M-a atras această profesie pentru că are o viaţa independentă şi variată, ba chiar emoţională: ce de frământări pe un negustor care se sileşte să dea din viaţa sa valoare unor mărfuri din magazie, al căror curs scade din cauza pieţei (…)

Altul: Comerţul e un joc de valori şi de eventualităţi. Profesionistul trebuie să le aibă în vedere, în calcul, ceea ce e o muncă intelectuală. Dar riscurile capitalului angajat? Dar căderea? În comerţ e zdrobitoare! Comerţul e luptă grea şi pasională, de aceea mă atrage. Altul: Vor zice unii că se fac comercianţi ca să purifice negoţul de invazia speculanţilor. Speculanţii sunt aventurieri şi sunt poate necesari din punct de veder al emulaţiei. În ce mă priveşte eu urmez în meseria tatălui meu, stimând alergătura şi munca lui comercială de 40 de ani, precum şi înjghebarea ce-mi lasă. Voi adăuga munca mea.

Altul: Fac parte dintr-un neam de armeni care şi-au câştigat viaţa prin comerţ din cele mai vechi timpuri şi nu pot concepe să ies din albia neamului. Parcă n-am putere pentru altceva şi nici gând de închinare altei activităţi. Dispreţuiască alţii această profesiune cu epitetele de tarabă ori samsarlâc – eu însă văd o activitate în care încordarea e placută şi frământarea un ideal. (…) Altul: Rolul comerciantului nu este să facă să zboare gâşte fripte pe la nasul fiecăruia, ci mai cu seamă acela de-a dezmorţi filoanele de producţie ale societăţii, de a pune toate bunurile în valoare prin circulaţie. Un comerciant este un însufleţitor al activităţii societăţii şi acest rol de însufleţitor m-a atras. Aş vrea să trezesc în jurul meu un curent spre bogăţie şi strălucire, în felul unui veneţian din evul mediu sau al unui american de azi”.

Trebuie să recunoaştem că sunt interesante răspunsurile oferite la acea vreme de elevii acelei şcoli şi poate că ar trebui repetat sondajul şi în ziua de azi, făcând apoi comparaţiile necesare spre a vedea (dacă este), progresul societăţii noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *