Personalități din Constanța veche: Av. G. Benderly, politicianul care nu înțelegea de ce „a fi mandatar al naţiunei înseamnă a încasa numai diurne şi a te plimba gratuit pe CFR”

În anul 1865 se năştea la Constanţa George D. Benderly, „dintr-o distinsă familie de negustori cu stare, originară din Basarabia, stabilită în Constanţa de pe timpul dominaţiei turceşti”. George D. Benderly şi-a făcut studiile în Germania, la Karlsruhe şi Heidelberg, apoi la Berlin, Bruxelles şi Paris; la această din urmǎ universitate a obţinut şi diploma de laureat al facultăţii de drept. Despre el, vorbea astfel Gh. L. Dimitriu, preşedintele Curţii de Apel Constanţa: „Adăpat la luminile atât de variate ale apusului, în centrele de unde şi-a primit culturii minţii şi nobleţea sufletului, unde şi-a întărit caracterul, fiind o fire activă şi spirit creator, după un mic popas la Bucureşti, s-a stabilit definitiv la Constanţa, unde a pus la dispoziţia justiţiabililor şi a Justiţiei, întrega comoară de cunoştinţe cu care a fost înzestrat acest om distins, poliglot, de o inteligenţă sclipitoare şi neobosit, dar de o modestie impresionantă şi reverenţioasă, grefată pe o ţinută demnă şi plină de prestigiu”.

La rândul său, I. C. Teodorescu-Valahu, decan al baroului de avocaţi din Constanţa, scria despre G. Benderly următoarele: „El rămâne, în prim loc, practicianul care a înălţat profesia până la ştiinţă şi practica până la artă, iar în al doilea loc scriitorul juridic fin şi pătrunzător, care prin observaţiile lui a deschis orizonturi noi legiuitorului. Parte din principiile noi din legea timbrului se datoresc scrierilor şi sugestiilor lui, ca să nu pomenesc decât despre unele şi tot el a luminat în multe chestiuni discutate drumul Justiţiei spre soluţiile juridice”. Ca avocat, George Benderly s-a remarcat in mod deosebit, astfel că a a fost considerat organizatorul acelui corp profesional, fiind ales de mai multe ori ca decan al Baroului avocaţilor din Constanţa.

Pe de altă parte a mai fost preşedinte al consiliului judeţean, primar al Constanţei pentru o scurtă perioadă), dar şi reprezentant al judeţului Constanţa în Parlamentul ţării. Atunci când a simţit însă că nu îşi poate îndeplini mandatul concetăţenilor săi, că nu poate contribui la îndeplinirea doleanţelor acestora, Benderly a demisionat din funcţia de senator. Cuvintele scrise de el cu această ocazie sunt remarcabile şi reprezintă un exemplu pentru cei care se simt atraşi de viaţa politică: „Scaunul în Parlament constituie un mandat pe care, eu unul cel puţin, înţeleg să-l exercit în limitele în care mi-a fost încredinţat şi cu dispozitivul ce mi-a fost fixat de alegătorii mei. Din momentul în care m-am convins, că nu-mi pot îndeplini întocmai obligaţiunea contractată, am socotit o elementară datorie de onoare şi conştiinţă, din parte-mi, ca să depun acest mandat – şi l-am depus. N-am înţeles şi nu înţeleg că a fi mandatar al naţiunei înseamnă a încasa numai diurne şi a te plimba gratuit pe C.F.R…”.

Mandatul său ca primar a fost scurt, redus la toamna anului 1904, când a coordonat mersul normal al administraţiei comunale. Totuşi, nu putem să nu vedem un fragment din procesul verbal al unei şedinţe de consiliu, ce trata o problemă arzătoare a constănţenilor, aceea a înfiinţării unui liceu în oraş, arătându-ne şi modul său de gândire. Redăm un fragment din acel document: „Mai mulţi orăşeni cer să le vină comuna în ajutor pentru înfiinţarea unui liceu în acest oraş, subvenţionând clasa a V-a cu o sumă oarecare spre a putea funcţiona până la 1 aprilie viitor, când va trece în bugetul statului. Reclamanţii văd îndureraţi cum copii lor terminând cursurile gimnaziului sunt nevoiţi a umbla pribegi prin alte oraşe, iar marea majoritate din ei nedispunând de mijloace rămân cu instrucţia incompletă. Prezentând această suplică dl. primar se declară de la început în favoarea ei, fiind convins că orice sacrificiu făcut pentru instrucţiunea copiilor nu e sacrificiu şi banul public nu e cheltuit mai cu folos decât pentru instrucţiune. Chestiunea e însă a se şti dacă ministerul va înfiinţa liceul de la 1 aprilie viitor, pentru că comuna nu-l va putea subvenţiona mai departe şi în acest caz subvenţiunea de acum până atunci rămâne inutilă”.

George Benderly a a mai îndeplinit (ca şi tatăl său) funcţia de consul al  Ţărilor de Jos, pâna la moartea sa. Contemporanii săi au apreciat la el „bunătatea şi mila” sa. Astfel aflăm că el „a ajutat pe cei în lipsă şi mai ales pe orfanii din război. Placa comemorativă, care şi astăzi este aşezată în localul şcoalei de gospodărie de la Anadolchioi, fostul adăpost al orfanilor de război, stă mărturie a calităţilor sale sufleteşti. El, care prin agonisita vieţii era pus la adăpost de lipsuri, s-a gândit la Casa de ajutor şi pensiuni a avocaţilor, pe care împreună cu alţi colegi, a realizat-o”.

La 9 iulie 1932 George (Gheorghe) Benderly a murit; imediat după dispariţia sa, un grup de avocaţi şi magistraţi au decis să realizeze un monument care să amintească celor ce l-au cunoscut pe „maestrul Georges” de figura sa blândă. Statuia de bronz, operă a sculptorului I. Dimitriu Bârlad, dezvelită la împlinirea a doi ani de la deces, în sala mare a Curţii de Apel din Constanţa, avea menirea de „a sta de veghe în acest templu al Justiţiei, servind drept dovadă a sentimentelor noastre de admiraţiune şi drept pildă şi îndrumare a generaţiilor de jurişti ce se vor perinda – drept afirmaţiune a unei activităţi prodigioase, a unei pătrunderi ştiinţifice excepţionale, al unei probităţi profesionale inegalabile”, după cum spunea cu acea ocazie, I. Teodorescu-Valahu.

Mai amintim doar că prin grija soţiei, ce a executat dispoziţiile sale testamentare, biblioteca sa, ce număra 703 volume şi fascicule, a trecut în patrimoniul Curţii de Apel. Scrisoarea sa prin care îndeplinea această dorinţă a fost publicată la împlinirea unui an de la decesului lui George Benderly. Iată textul scrisori adresate de Jeanette G. Benderly judecătorului ce conducea pe atunci Judecătoria Urbană din Constanţa: „Urmând dorinţa exprimată de defunctul meu soţ şi respectuoasă faţă de scumpa lui memorie, viu a îndeplini un act de pioasă obligaţiune, donând biblioteca ce i-a aparţinut, oficiului judecătoriei ce cu onoare conduceţi. E judecătoria oraşului în care s-a născut, al cărui primar şi reprezentant în Parlament a fost George Benderly, avocatul, cetăţeanul, omul de bine. Îmi permit a păstra convingerea că, atât Dumneavoastră şi domnii magistraţi cât şi domnii foşti colegi membri ai baroului local, veţi putea găsi în aceste cărţi utilitatea şi mângâierea pe care, ani de-a rândul, le-a gustat neuitatul dispărut şi în exerciţiul profesiunii, pe care a iubit-o şi a cinstit-o şi în orele lui de meditaţie şi reculegere. Cu deosebită stimă…”.

A locuit în imobilul din strada D.A. Sturza (azi Revoluţiei din 22 decembrie 1989), nr. 17, situat alături de clădirea Băncii Româneşti, ce găzduieşte acum Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a jud. Constanţa.