„La cafegii, birjar”: Cu trăsura, în Constanța anului… 1914

Dacă ne gândim că la începutul secolului trecut oraşul Constanţa nu depăşea linia bulevardului Mamaia de astăzi, iar în oraş existau cam 600 de căruţe, trăsuri, diferite feluri de alte atelaje, ne putem imagina aglomeraţia din oraş, în condiţiile în care nu erau alte mijloace de transport, nici pentru pasageri nici pentru mărfurile ce se scurgeau spre port, sau aprovizionau piaţa locală. Ne putem închipui şi gălăgia în care locuitorii oraşului se plimbau pe stăzile din centru, sau stăteau la mesele de pe trotuare, dar şi mizeria provocată de acest gen de transporturi. După o vizită pe faleza de nord-est a peninsulei, la 24 aprilie 1910, primarul se adresa supărat poliţaiului oraşului: „Am observat că conducătorii de birji din acest oraş, fără nici o jenă îşi spală birjele lor în strada Marcu-Aureliu, la fântâna Primăriei; spălături care fac noroi şi necurăţenii în stradă şi care emană mirosuri vătămătoare sănătăţii publice pe de o parte, iar pe de alta aduc împiedicare circulaţiunei”.

Pe la 1914 în Constanţa erau înregistrate 113 trăsuri de piaţă, deci destinate transportului de pasageri. Reglementarea activităţii lor se făcea destul de greoi, iar cel mai mult erau disputate locurile de staţionare a trăsurilor. Interesele comecianţilor de pe străzile principale, ale călătorilor, nu se potriveau întotdeauna cu deciziile edililor oraşului şi cu cele ale birjarilor. Dar cel mai bine, să răsfoim câteva documente de arhivă în acest sens: 7 iunie 1914; Iani Vasiliu, D. Petcu, Dimitri Pandeli şi Ivan Ivan, scriu primarului: „Subsemnaţii comercianţi cafegii din strada Mangalia vis-a-vis de grădina publică, respectuos supunem la cunoştinţa Dvs.: În timpul verii aşezăm mese pentru consumaţie în faţa prăvăliei noastre şi lângă trotuarul de lângă grădina publică şi cum pe această stradă şi chiar la o distanţă foarte mică, stau trăsurile birjarilor, suntem expuşi la o pagubă foarte mare, toţi muşterii fugind, neputând suporta mirosul de la cai, făcând murdărie chiar la picioarele consumatorilor.”

Birjarii erau şi ei nemulţumiţi de locul fixat de primărie, după cum vedem din următoarele două fragmente din plângerile lor: 4 august 1914. „Subsemnaţii plătim taxa anuală onor Percepţii comunale pentru trăsurile noastre, trase de câte un cal. Suntem pedepsiţi de către onor Poliţie, să nu mai stăm pe lângă trotuarul stradei Carol, grădina publică, spre hotel Monastir; ne-a destinat spre a nu putea vedea strada Carol, pe strade laterale de unde nu putem vedea şi nici duce muşterii spre Anadolchioi. Noi oameni săraci şi datori atât pentru cai şi brişculiţe! Ce ne mai facem cu plăţile altor dări, către stat, judeţ şi comună, suntem pierduţi!”. Următoare plângere a birjarilor a avut însă efectul scontat, poate şi datorită argumentului folosit. Iată textul: “Subsemnaţii cetăţeni locuitori ai acestui oraş, de meserie birjari, cu onoare venim a vă ruga să binevoiţi a dispune ca Poliţia locală să ne permită staţionarea cu trăsurile pe strada Carol, în faţa grădinii publice, de fapt unde este fixată de Dumneavoastră staţionarea de birji. Iar nicidecum  în str. Ştefan cel Mare, unde Poliţia ne dă ordin să staţionăm. Aceasta o cerem D-tră, din punctul de vedere higienic, căci în str. Ştefan cel Mare, fiind un curent puternic de la mare, suntem expuşi atât noi cât şi vitele noastre, a ne îmbolnăvi din cauza curentului”. Cum spuneam, plângerile birjarilor şi-au găsit rezolvarea, primarul punând următoarea rezoluţie pe cererea lor din urmă: “Se va interveni la Poliţie, ca să se lase liberă staţionarea trăsurilor de piaţă, pe str. Carol în dreptul grădinii publice, aşa după cum era şi înainte, mai ales având în vedere şi reclamaţiunea cafegiilor din str. Ştefan cel Mare, care se văd stânjeniţi în afacerile lor din cauza trăsurilor şi a mirosului de urină a cailor ce staţioneaza înaintea cafenelelor de acolo. Cât priveşte trăsurile, ele pot staţiona acolo, numai să nu treacă de 5 sau 6”.

Treptat, vechile trăsuri au început să fie înlocuite cu automobilele de piaţă (taxi-urile de mai târziu), iar cei de azi mai pot vedea asemenea vehicule doar vara, cand cele câteva ce mai există, plimbă turiştii sosiţi în staţiunile de pe litoral.