1878: Apare în meniul constănțenilor carnea de… porc

Aflat până în toamna anului 1878 sub administraţia otomană în oraşul nostru nu se consuma carnea de porc, ci doar cea de vită, oaie, pasăre şi peşte, din care atunci era din belşug. Ulterior, populaţia oraşul crescând, sosind aici mulţi locuitori din stânga Dunării, fireşte a apărut şi necesitatea ca această carne să se regăsească la prăvăliil constănţene. Dar lucrurile nu erau simple, pentru că trebuia să fie protejate şi tradiţiile musulmanilor.

Astfel că atunci când un anume Gustav Essigman a dorit să deschidă o prăvălie pentru a vinde „carne de râmător”, epitropii geamiei Azizie au protestat, poziţionarea ei pe strada Braşoveană fiind prea aproape de lăcaşul de cult musulman şi primarul a fost de acord cu ei. Măcelaria cu pricina s-a deschis deci mai sus, pe strada Carol la nr. 36. Ceva mai târziu, în noiembrie 1897, primarul Eustaţiu Schina primea petiţia prin care Gh. Burlacof şi G. Funogea solicitau să li se închirieze un loc „spre a putea aşeza o masă, unde vor vinde carne de porc”.

Răspunsul consilierilor este relevant pentru modul cum priveau vechii constănţeni consumul cărnii de porc: „Consiliul, având în vedere că şi în alte oraşe ale ţării se face acest comerţ, aprobă aşezarea unei mese în partea de sus a oraşului, fixându-se o chirie de lei 40 pe an”.