Ce se întâmplă dacă găsești aur în Dunăre? Conform legii, toate resursele minerale ale pământului intern, aparțin statului
Transilvania a fost El Dorado-ul Europei. Poți păstra aurul, dacă îl găsești în munți sau în Dunăre? Oricât de surprinzător ar fi pentru unii, Bazinul Carpaților era bogat în aur și argint. Transilvania a fost El Dorado-ul Europei. Poți păstra aurul, dacă îl găsești în munți sau în Dunăre? Oricât de surprinzător ar fi pentru unii, Bazinul Carpaților era bogat în aur și argint, pe lângă vânat și pește. Atât de bogat era, încât știm din date scrise și arheologice că popoarele care locuiau aici produceau deja metale prețioase, din vremuri străvechi.
Roma Antică s-au concentrat în special asupra metalului preţios, începând din secolul I d.Hr. În Transilvania (provincia Dacia) și în Pannonia, pe tronsoanele Dunării dintre Mosonmagyaróvár și Győr, de astăzi, în jur de 800 kg de aur aluvionar ar fi fost spălate anual, cu sclavi, arată newsweek.ro. Bazinul Carpaţilor a fost unul dintre cei mai importanți producători de aur din Europa, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, atât de mult încât în secolul al XIII-lea 80% din producția europeană și o treime din producția mondială veneau de aici, conform index.hu.
Un sfert din argintul european a fost găsit în Ungaria istorică. La acea vreme, minele maghiare produceau anual aproximativ 1.000 de kilograme de aur și 10.000 de kilograme de argint. În timpul domniei Regelui Matei Corvinul, erau produse 1.500 de kilograme de aur și 6.000 de kilograme de argint pe an. La apogeul său, la sfârșitul secolului al XIX-lea, producția de aur a atins 2-3 mii de kilograme și 20-30 de mii de kilograme de argint pe an. Cu toate acestea, după Tratatul de la Trianon, Körmöcbánya, Selmecbánya, minele din Transilvania și aproape toate zăcămintele bogate de aur și argint au fost transferate în alte țări. Minele de metale preţioase ale românilor au fost preluate de stat, de la proprietarii particulari, în secolul al XIX-lea, apoi vândute unor investitori, care le-au modernizat. În Evul Mediu, minele de la Băița au fost exploatate de localnici, trecând de la un proprietar la altul. De exemplu, despotul sârb Gheorghe Brancovici era suveranul Băiţei, apoi de Iancu de Hunedoara și Matei Corvinul au donat minele lui Andrei Báthory.
Acestea au fost exploatate cu intermitență, după cum era piaţa. Cel care a impulsionat exploatarea aurului a fost principele transilvan Gabriel Bethlen, care a acordat numeroase privilegii celor care redeschideau minele. Au fost aduși mineri din Slovacia, pentru minele de la Certej și Toplița. În secolul al XVIII-lea erau exploatate în beneficiul erariului, apoi de societăți pe acțiuni, iar pe la anul 1780 erau menționate șase galerii active, exploatate cam de 300 de mineri. Se pare că maghiarii sunt în continuare fascinaţi de exploatările aurifere, în timp ce noi am trecut la stadiul în care Roşia Montană a fost declarată patrimoniu UNESCO şi exploatarea a fost oprită. Ba, chiar acum se pare că vom fi obligaţi să plătim despăgubiri grele RMGC.
În urmă cu câțiva ani, a apărut zvonul că se presupune că există suficient aur în zona Börzsöny, pentru a plăti întreaga datorie națională, în acest moment există o singură opțiune de a descoperi aur aici: prin spălare şi cernere pe ierburile mâloase ale Dunării, eventual în noroiul Lacului Balaton.
Câteva zeci de aventurieri spală regulat aur, pe malul Dunării. Prin cernerea cu sita, ca în Evul Mediu, a 1.000 de lopeţi de nisip sau de pietriş umed, adică echivalentul a un metru cub şi jumătate de steril, se poate extrage cam un gram de pepite mici. Prelucrarea manuală a aurului nu intră în sfera de aplicare a Legii mineritului de la vecinii noştri vestici, în principiu, dar trebuie solicitată o autorizație de la administratorul zonei. Cea mai mare parte a litoralului Dunării este gestionată de lucrările locale de apă, iar anumite secțiuni ale litoralului Lacului Balaton sunt gestionate de localitățile respective. Deoarece nu există semne că se apropie o goană masivă după aur, este posibil să foloseşti sita, pe malul fluviului, în scopuri pur recreative. Sau chiar să arunci cu lopata pietriș pe malul Dunării. În acest moment, se pare că statul maghiar nu este preocupat de acele câteva firimituri de aur care ar putea fi descoperite.
Oricum, conform legii, toate resursele minerale ale pământului intern, inclusiv aurul, aparțin statului. Cu toate acestea, nu a existat în ultima vreme un exemplu în care o descoperire semnificativă să dezvăluie ce s-ar întâmpla la vecinii noştri, dacă cineva s-ar lăuda, să zicem, cu o pepită de aur de jumătate de kilogram, pe rețelele sociale.