1909 – Inaugurarea Portului modern Constanţa, realizat după planurile lui Saligny

Un prim proiect de modernizare a portului din Constanța fusese făcut încă în anul 1881, de inginerul Charles Hartley, urmat apoi de cel conceput între anii 1891-1894, de inginerul I. B. Cantacuzino, cu ajutorul inspectorului Gerard, fost director al portului Marsilia. Planurile au fost realizate apoi de ing. George Duca, ajutat dupa cum spunea Anghel Saligny, „numai de ingineri români, mai toţi ieşiţi din şcoala noastră de poduri şi şosele”, până la moartea sa, iar din 1899 conducerea lucrărilor a fost preluată de inginerul Anghel Saligny. Renunţând la antrepriza A. Hallier, datorită intârzierilor mari în executarea lucrărilor contractate, guvernul român a decis realizarea construcţiei portului în regie proprie.

Până în anul 1909 s-au executat lucrările prevăzute în planul modificat de A. Saligny, astfel că portul dispunea de un bazin special pentru vasele petroliere, prevăzut cu instalaţiile necesare operării vaselor, magaziile de silozuri, la care s-au folosit elemente prefabricate, uzina electrică ce furniza curent pentru instalaţiile mecanice de la silozuri dar şi pentru locomotivele folosite tot acolo. Portul dispunea de diguri mari şi cheiuri pentru acostarea navelor, precum şi de faruri ce călauzeau vasele la intrarea în bazinul portuar. Încheierea acestei faze de construcţie a portului modern Constanţa, asigura condiţiile de operare normale pentru vasele ce atingeau, în număr din ce în ce mai mare, acest port. Importanţa portului Constanţa pentru economia României de atunci, reiese şi din fastul deosebit al ceremoniilor organizate la inaugurarea sa, acum mai bine de o sută de ani.

Presa vremii a relatat cu lux de amănunte ceremoniile efectuate în oraş şi în port cu ocazia inaugurării portului Constanţa, aşa că vom cita în continuare din ziarul „Conservatorul Constanţei”, pentru a avea imaginea cât mai apropiată a acelor zile de 26 şi 27 septembrie 1909. Familia regală a sosit cu trenul la Constanţa, venind de la Sinaia, în ziua de 26 septembrie, la orele 5 după-amiaza, fiind întâmpinată cu salve de tunuri şi urale, în sunetele clopotelor de la bisericile din oraş. „Pe peronul gării, frumos pavoazate, se aflau: d-l ministru Djuvara – ceilalţi membrii ai guvernului venind odată cu Suveranii în trenul regal, Saligny cu corpul inginerilor, comisia dunareană, ofiterii superiori în frunte cu generalii Culcer, Boerescu şi contraamiralul Eustaţiu, corpul consular, magistraţii, consiliul judeţean, clerul, camera de comerţ, corpul medical, avocaţii consiliului comunal local şi celui din Tulcea, consiliul judeţean din Tulcea, preşedinţii comunităţilor străine din Constanţa şi fruntaşii comerţului. Afară erau aşezaţi elevii şi elevele şcolilor române şi străine de aici şi un public numeros. La scoborârea din tren Suveranul a trecut în revistă garda de onoare după care domnul Boteanu, primarul oraşului, i-a prezentat tradiţionala pâine şi sare, urându-i bună venire.”

Cât despre cum arăta oraşul în dimineaţa zilei următoare, aflăm tot din acel ziar, cu menţiunea, pentru cei mai tineri, că vechea gară a oraşului (cea construită de englezi) era pe locul unde se află astăzi sediul administrativ al oraşului şi judeţului, iar vis-à-vis, între sediul Prefecturii (azi Cercul Militar) şi Judecătorie, se afla Palatul Regal (azi sediu de Tribunal), Piaţa Carol I, se numeşte azi Piaţa Unirii. „Constanţa are astăzi un aspect cu totul deosebit. Orientalul port al ţării este cutreierat de un public foarte numeros şi fiecare e foarte grăbit. Deşi orele 6 şi jumătate dimineaţa când am ieşit în oraş, totuşi toate prăvăliile sunt deschise şi peste tot se vede o mişcare neobişnuită. Gara foarte frumos decorată; peste tot verdeaţă şi drapele. Palatul regal din faţa gării, de asemenea decorat; în curte garda, de serviciu, iar pe trotuarele străzii încă de acum staţionează zeci de oameni care aşteaptă să vadă pe Suverani. Străzile pavoazate; ici colo arcuri de triumf făcute din verdeaţă; iar piaţa Carol I garnisită cu lampioane veneţiene, covoare şi drapele.”

Ceremonia propriu-zisă a inaugurării a avut loc în faţa silozurilor, la ora 10 dimineaţa, în prezenţa membrilor familiei Regale, a tuturor inginerilor de la construcţia portului, în frunte cu Anghel Saligny, a membrilor corpului diplomatic local, a reprezentanţilor Comisiei Europene a Dunării, precum şi a celorlalte oficialităţi locale, civile şi militare. După serviciul divin oficiat de episcopul Nifon, al Dunării de Jos, ministrul Lucrărilor Publice, Vasile Morţun a dat citire textului actului comemorativ:

„Carol I, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României.

De când România şi-a întrupat Dobrogea prin vitejia ostaşilor săi în războiul neatârnărei şi s-a făcut stăpână la ţărmul mărei Negre, gândirea ne-a fost într-una pironită la mijloacele de a înlesni exportul ţărei în tot cursul anului.

În scopul de a deschide României căile nesfârşite ale mărei, am împreunat cele două maluri ale Dunărei între Feteşti şi Cernavoda, ridicând podul “Regele Carol I”, iar în anul mântuirei 1896 am pus temelia portului Constanţa a cărui inaugurare o serbăm astăzi.

De atunci, treptat, cu mijloacele de care s-a dispus, am avut grijă înainte de toate de a asigura isprăvirea lucrărilor pentru exportul cerealelor şi al petrolului, care reprezintă 85 la sută din exportul ţărei. Nădăjduim că Dumnezeu va hărăzi României linişte şi îmbelşugare ca să putem isprăvi cât mai curând portul întreg, menit să slujească la propăşirea economică a scumpei noastre patrii.

Astăzi, la a 27-a zi a lunei septembrie din anul 1909 şi anul al 43-lea al domniei mele am inaugurat de asemenea prima magazie de cereale din cele patru ce se clădesc şi instalaţia pentru exportul petrolului, faţă fiind regina, Principele Ferdinand şi Principesa Maria, înaltul cler, miniştirii, presedinţii şi vicepreşedinţii corpurilor legiuitoare, înalţii demnitari ai statului, ostaşii de frunte ai ţărei şi corpul tehnic.

Acest document a fost încheiat în trei exemplare, hotărând ca după sfinţirea lucrărilor, făcută de Înalt pre Sfinţia Sa Episcopul Dunării de Jos, un exmplar să fie aşezat în zidăria din spre mare a magaziei de cereale ce se dă acum spre folosul comerţului, al doilea să fie aşezat în zidăria sălei de la capul digului din spre larg, iar al treilea să se păstreze în arhiva statului.”

Cargoul „Iaşi” a fost încărcat în acea zi cu cereale pentru Anglia, în timp ce oaspeţii vizitau silozurile ce reprezentau o adevarată mândrie a constructorilor români. Pentru a participa la a doua parte a festivităţilor, în timp ce se vizitau silozurile, o altă parte a invitaţilor s-a îmbarcat pe remorchere, bărci dar şi pe vaporul „Principesa Maria “, spre a se deplasa la farul de la capǎtul digului de larg. Ziaristul nostru relata astfel: „La orele 11 Suveranii coboară în bărci, urmaţi de suitele lor şi pornesc spre intrarea portului urmaţi de remorchere şi celelalte vase. În dreapta portului se gǎsesc aranjate vasele de război, încrucişătorul Elisabeta, bricul Mircea şi canonierele Griviţa şi Oltul. La toate soldaţii sunt pe bord şi catarge şi cu toţii izbucnesc în urale la trecerea bărcii regale. La intrarea portului, de cele două faruri este legată o pamblică tricoloră. La orele 11 şi 10, când barca regală ajunge în dreptul ei, M.S. Regele o taie cu foarfecele în timp ce toate vasele dau 21 de salve şi muzica cântă imnul regal. După aceasta barca regala şi întregul cortegiu se îndreaptă spre farul din urmă. Aici suveranii şi suita descind, se oficiază un mic serviciu divin şi M.S. Regele zideşte pe cel de-al doilea act comemorativ, tot într-o cutie de piatră ca şi cealaltă de la silozuri…”

Debarcaţi apoi la cheiul din spatele silozurilor oaspeţii regali şi ceilalţi invitaţi au urcat într-un tren special, pentru a ajunge la noua staţie de petrol. „La orele 12 trenul s-a pus în mişcare, a trecut pe la intrarea din vale a staţiunii, a străbătut tunelul şi a mers la locul de încărcare, unde toată lumea a asistat la încărcarea unui vas cu petrol, care apoi a luat drumul către larg”.

A fost una din zilele memorabile ale oraşului nostru.