Istoria Abatorului din… Constanța veche
Astăzi o istorie interesantă despre un obiectiv care a constituit la timpurile acelea nu numai o mândrie ci unul dintre cele mai importante din acest oraș:
Abatorul din Constanţa veche:
Cine nu cunoaşte cartierul de la Abatorul din Constanţa, sau chiar aceastǎ întreprindere în sine, atât de veche şi de care se lega alimentarea cu carne a constǎnţenilor pânǎ la 1989? Dar despre construcţia sa se ştiu mai puţine, iar în curând şi existenţa sa fizicǎ va deveni o amintire, iar cei de mâine vor schimba probabil numele cartierului.
Primul abator provizoriu al oraşului fusese amenajat dupǎ 1878 într-o baracǎ de scânduri, pe malul mǎrii, în nordul oraşului. S-au început apoi construcţii noi, dar plasate prea aproape de centrul oraşului, astfel cǎ dupǎ 1918 s-a avut în vedere construcţia unui abator modern, corespunzǎtor atât nevoilor Constanţei cât şi comerţului cu produse din carne, ce cǎpǎtase o dezvoltare rapidǎ. Construcţia abatorului fusese hotărâtă prin legea din 18 mai 1932, când ministru al Agriculturii era G. Ionescu Siseşti, iar arhitectul lucrării a fost Nenciulescu; acesta avea să se inspire în realizarea construcţiei sale, din proiectele celor mai mari şi mai noi abatoare din Europa, cele de la Milano şi Zagreb.
Antrepriza lucrării a aparţinut lui A. Ioanovici, profesor la Politehnica din Bucureşti, iar partea mecanică avea să fie asigurată de firma Schultzer-Fréres din Elveţia. Piatra fundamentală a fost pusă la 18 octombrie 1933, pe când ministru al Agriculturii era Voicu Niţescu, iar inaugurarea sa a avut loc la 31 mai 1936; cu acea ocazie, regele Carol al II – lea îl considera ca „un punct de sprijin al economiei noastre naţionale”.
Câteva date despre aceastǎ construcţie şi funcţionare sa, aşa cum erau prezentate de presa vremii: „Este construit dupǎ cele mai noi principii tehnice, având sǎli spaţioase de tǎiere, o salǎ a cǎrei lungime este de 70 de metri pe 12 m. lǎţime, prevǎzutǎ cu cǎi aeriene pentru transportul cǎrnii. In dreapta acestei sǎli se aflǎ sala maşinilor, castelul de apǎ, antrepozitele frigorifere şi un laborator modern de bacteriologie, ce va intra în funcţiune zilele acestea în vederea inaugurǎrii. In acest abator se vor tǎia vite mari, mici şi porci, care vor fi sacrificate prin electricitate. Iar toate cantitǎţile de carne ieşite din sǎlile de tǎiere pentru a merge la frigorifer se cântǎresc automat prin cântare sistematice, aşezate pe caile aeriene. Abatorul mai este prevǎzut şi cu fabricǎ de ghiaţǎ cu un randament foarte mareˮ.
Terenul fusese pus la dispoziţie de primǎria Constanţa, care contribuise cu 15 milioane de lei din cele 80 de milioane ce reprezentau costul total al lucrǎrilor. În sala principalǎ a clǎdirii fusese montatǎ o placǎ de bronz ce marca evenimentul inaugurǎrii, pe care erau gravate portretele lui Mircea cel Bǎtrân şi al regelui Carol al II-lea. Anterior punerii sale în funcţiune, s-a delegat o comisie formată din: Ion Jianu, membru în comitetul de direcţie al P.C.A., Alexandru Bâcleşanu, consilier zootehnic şi deputatul Lobonţiu, preşedintele Uniunii sindicatelor pentru exportul de animale şi carne proaspătă; ea avea ca scop de a studia toate pieţele din bazinul Mediteranei, unde puteam exporta carne şi unde se puteau încheia unele eventuale aranjamente. Se aveau în vedere pieţele din Turcia, Grecia, Siria, Palestina şi Egipt, dar şi cele din Mediterana apuseană: Malta, Italia, Franţa, Spania şi Algeria, până la Gibraltar. Cu aceeaşi ocazie urmau să fie vizitate şi pieţele engleze, avându-se în vedere că Anglia era cea mai mare piaţă pentru carne; anual se importa carne congelată în valoare de peste 40 miliarde lei.
Desigur, Abatorul de la Constanţa avea şi „duşmani”, ce nu vedeau cu ochi buni această investiţie. Un articol nesemnat din „Universul”, apărut la peste un an de la inaugurarea sa, dar într-o perioadă de scădere a acestui comerţ, îl considera “o pacoste” şi propunea transformarea sa într-un spital. Cităm: „..toate speranţele puse în funcţionarea acestui abator, menit să deservească nevoile exportului nostru de carne în Orient, au rămas fără urmare practică, pentru simplul motiv că ţările cliente (Palestina, Siria, Egiptul) preferă să ne cumpere vitele şi păsările vii, pe picioare, fie datorită ritualului religios, fie convenienţei porturilor.”
Cu toate acestea abatorul din Constanţa a funcţionat din plin multe zeci de ani şi a asigurat satisfacerea consumului de produse din carne pentru judeţul nostru şi nu numai.