Din ISTORIA CONSTANȚEI: Locotenentul român care s-a dat turc, pentru a lua COMOARA din tunelul Portului

În vara anului 1932, lustragiul Vecusi Memet din Constanţa îşi făcea meseria, aşa cum cei mai în vârstă îşi aduc aminte că se întâmpla în fiecare dimineaţă în piaţa Griviţei. Clientul său era un arhitect din oraş, iar lustragiul nostru începuse să se vaite de sărăcie, deşi ar fi trebuit să fie un om bogat, având ştiinţă de o comoară. Atunci arhitectul l-a sfătuit cam cum ar trebui să procedeze pentru a intra în posesia comorii.

Aşa se face că în luna iulie la locotenentul Vârcolaş s-a prezentat un turc, ce spunea că vine de la Constantinopol, pentru a ridica o comoară ce fusese ascunsă în tunelul de la intrarea în portul Constanţa. Comoara, zicea el, fusese a unui unchi al său, de loc din Constanţa dar care decedase la Constantinopol, nu înainte de a-i da un plan de care să se folosească pentru identificarea locului unde fusese ascunsă comoara. Sub o piatră din zidul tunelului se afla ascunsă o casetă cu bijuterii şi monede de aur, pe care bătrânul le îngropase înainte de a pleca la război în anul 1916. Vrând să găsească el comoara, Memet a intrat în tunel, dar a fost surprins de santinela ce păzea intrarea în tunel; apărând şi un grănicer, a izbucnit o ceartă între cei doi militari pe seama cui trebuia lăsat făptaşul, iar în timpul acesta turcul nostru s-a făcut nevăzut. Acum cerea ajutorul locotenentului spre a intra legal în tunel, să-şi caute comoara la care credea că este îndreptătit.

Cazul a facut însă mare vâlva în oraş dar şi în rândul autorităţilor, după ce şeful staţiei CFR port Constanţa, un anume Mihalache a anunţat atât superiorii săi cât şi autorităţile locale. La rândul ei Siguranţa s-a sesizat, pornind de la ideea unui posibil atentat terorist ce s-ar fi încercat în tunel. Între timp turcul nostru dispăruse şi a fost găsit după câteva zile. Arestat, el a fost dus la Siguranţă, unde a spus o altă poveste despre comoară. „În timpul războiului mondial, la retragerea trupelor turceşti din Dobrogea, lustragiul Vecusi Memet avea în gazdă un ofiţer turc grav rănit. Pentru a nu fi surprins de trupele româneşti, el s-a rugat de gazda lui să-l transporte cu caruţa la Bazargic şi de aici să treacă în Bulgaria. Înainte însă de aceasta ofiţerul rănit pretindea să-l ducă la tunelul din port, unde, spunea el, îngropase comoara. Lustragiul s-a dus cu el de câteva ori, însă nu se putea apropia din cauza trupelor bulgăreşti ce cantonaseră în gura tunelului. Neputând să scoată comoara, ofiţerul a renunţat la ea, rugând pe lustragiu să-l transporte cât mai curând la Bazargic. Cererea lui a fost satisfăcută şi când s-au despărţit, ofiţerul a încredinţat lustragiului secretul comorii, dându-i totodată un plan după care să găsească locul unde ea este îngropată”. Acum lustragiul speriat nu mai avea nici o pretenţie la comoară…

Pentru a se ajunge însă la cerecetarea locului din tunel a trebuit să se aştepte aprobarea direcţiei CFR, care considera că nimeni nu poate intra în tunel fără aprobarea sa.

În dimineaţa zilei de 2 august, la orele 10, o comisie formată din prim-procurorul N. Moiseanu, şeful Parchetului Constanţa, inginerii Inculescu, Hălăceanu şi Seni, poliţaiul Cicerone Ştefănescu, mairoul Manolescu din parte garnizoanei, cu şeful gării au plecat cu un vagon special la tunel. Desigur a fost luat şi arestatul Memet. La gura tunelului se aflau ceva sute de curioşi ce aşteptau să vadă comoara, despre care se vorbea cum în tot oraşul. După aproape patru ore, timp în care câţiva zidari au scos mai multe pietre din zid, comisia a încetat căutarea, ajungând la concluzia că totul fusese o farsă…