Căldurile mari din Constanţa de altă-dată: În 1936 au fost 56 de grade la soare!
De multe ori când oamenii sunt întrebaţi cum suportă căldurile din miezul verii şi dacă au mai văzut aşa ceva, ei răspund, că deşi sunt locuitori vechi ai acestui oraş, nu au mai întâlnit aşa temperaturi ridicate, aici la malul mării. Şi totuşi o privire aruncată asupra ziarelor de acum aproape un veac, ne arată că lucrurile nu stau tocmai aşa. Deşi beneficiază de briza mării, Constanţa nu a fost scutită de zile cu temperaturi caniculare nici în acele vremuri. Să trecem deci în revista câteva ştiri din presa vremii.
La 15 iulie 1932 se transmitea de la Constanţa către redacţia ziarului „Dimineaţa” : „În ultimele zile, un val de căldură s-a abătut asupra Constanţei. Între orele 11 şi 12 căldura se ridică până la 37 grade la soare, iar după amiaza chiar mai mult. Ieri după amiază s-au înregistrat la umbră 34 de grade. Căldura a ajuns de nesuportat, îngreuind orice activitate. Lumea a fost nevoită să se refugieze pe malul mării şi pe plaje. Ieri dimineaţă şi după amiază, întregul litoral al mării a fost plin de lume, dând aspectul unul furnicar. Numai pe plaja Modernă au fost peste 20 de mii de oameni. Din cauza căldurii, multe birouri şi-au suspendat activitatea pentru câteva ore. De asemeni s-au înregistrat câteva cazuri de insolaţie”.
În luna septembrie a anului 1933 căldura mare revenea la Constanţa, după cum vedem dintr-o ştire trimisă la 15 septembrie de corespondentul ziarului „Argus”: „De două zile vara a revenit cu căldurile ei. Ieri s-a înregistrat la Constanţa o temperatură de 45 grade la soare, iar sezoniştii întârziaţi şi-au putut relua cu satisfacţie cura întreruptă de vremea rea. Plaja de la Mamaia şi cele din oraş au fost din nou populate ca în toiul verii, cu atât mai mult cu cât şi marea şi-a recăpătat calmul ei albastru”.
În vara anului următor, la 28 august 1934, se comunica şi despre un incendiu provocat în port din cauza căldurii: „O căldură tropicală s-a abătut ieri asupra Constanţei. Pe la ora 12 căldura a fost atât de mare, încât s-a încins depozitul de cărbuni al Serviciului Maritim Român, situat pe cheiul danei 23, iar cărbunii s-au aprins. Autorităţile portului fiind înştiinţate, au sosit la faţa locului, spre a lua măsuri de localizare a incendiului, d-nii comandori M. Popovici, inspector general la S.M.R. şi Şt. Popescu căpitanul portului. În mai puţin de o oră, cu ajutorul aparatelor de stingere ale portului, cărbunii au fost stinşi, îndepărtându-se astfel un adevărat pericol”.
O altă ştire din 29 iulie 1936 ne anunţa noi recorduri de temeperaturi ridicate la Constanţa: „Căldurile caniculare din ultimele zile au atins astăzi maximum. La soare, termometrul a marcat 58 de grade, la umbră 46, iar pe sol 52 de grade. Nisipul de pe plaje s-a încins astfel încât nu a putut fi călcat cu picioarele goale. La plaja <<Trei Papuci>> s-au înregistrat două cazuri de insolaţie”.
Ineresant este însă că faţă de cererea mare de gheaţă, pentru băuturile răcoritoare, oferta de pe piaţa locală nefiind convenabilă, se ajungea la ideea importului. Putem deci citi următoarea informaţie apărută în acelaşi cotidian: „Faţă de specula odioasă la care se dedau fabricanţii locali de gheaţă, care profitând de lipsa gheţii naturale o vând pe cea artificială cu 3 lei kg. – această gheaţă pe lângă că este scumpă, dar este fabricată la minus 6-8 grade în loc de minus 15 grade, aşa că rezistă foarte puţin – acum câteva zile au sosit în localitate doi fabricanţi de gheaţă din Pireu, care studiază posibilitatea de aprovizionare a pieţii locale cu gheaţă importată din Grecia. La Pireu gheaţa artificială costă atât de puţin, încât fabricanţilor greci le convine să desfacă în detail la Constanţa, gheaţa cu preţul de doi lei kg. – în această sumă intrând şi transportul acesteia cu vaporul cum şi câştigul. În cazul că fabricanţii greci, vor întâlni înţelegere din partea autorităţilor, ei vor închiria două cargoboturi în hambarele cărora vor depozita gheaţa acoperind-o cu paie. Prin importarea gheţii, fabricanţii localnici vor fi siliţi să scadă preţul acesteia la 2 lei kilogramul”.
Lucrurile devin uneori mult mai grave, căldura nemaiîntâlnită ducând la apariţia unor simptome medicale grave. La 6 august 1936 corespondentul de la Constanţa al ziarului „Dimineaţa” aducea următoarea informaţie: „De două zile, la Constanţa şi pe tot litoralul se înregistrează o căldură excesivă. Termometrul s-a urcat ieri până la 56 grade la soare, la umbră 45 de grade, iar pe sol 49 de grade. Numai datorită brizei marine care bate din largul mării căldura a fost puţin atenuată şi suportabilă. Plaja Mamaia şi celelalte plaje populare din oraş, au fost asaltate de un public imens dornic să se răcorească în apa mării. O consecinţă firească a acestor călduri este aceia că pe străzile Constanţei s-a desfiinţat aproape complet portul hainei şi cravatelor, iar sexul frumos circulă pe străzi în costume sumare de plaje. Dar aceste călduri au avut şi o urmare tragică: Daniel Lupescu agent sanitar, Maria Cobuz şi cetăţeanul Gheorghe Florică au înnebunit din cauza căldurii. Faţă de semnele de alienaţie mintală, pacienţi au fost conduşi la chestură spre a fi supuşi examinării comisiunii medico-legale în vederea internării lor într-o casă de sănătate”.
După cum se vede, constănţenii care nu aveau pe atunci aparate de aer condiţionat şi ventilatoare puternice, se apărau de căldurile tropicale apelând la valurile mării şi desigur la şpriţul rece de pe terasele oraşului sau braga ce se vindea pe străzi şi la cofetării.