03/03/2024
SOCIETATE

Un an de la lansarea Ediției speciale a revistei Tomis. Vernisaj la Art Gallery din Tomis Mall

Spread the love

Vernisajul expoziției artistului constănțean Vasile Filip, intitulată „Un an la Tomis”, și lansarea Ediției speciale a revistei Tomis – albumul cu același titlu, conținând ilustrații create de Vasile Filip – au constituit dublul eveniment organizat la sfârșitul săptămânii trecute, la Art Gallery din Tomis Mall, de Revista Tomis și Fundația Pontica.

Evenimentul s-a bucurat de un public numeros și a fost una dintre rarele ocazii în care în centrul atenției a fost Vasile Filip, în ciuda dorinței artistului de a rămâne anonim.

Redactorul-șef adjunct al Revistei de cultură Tomis, scriitorul Claudiu Komartin, a exprimat această idee în prezentarea sa: „Vasile Filip – mă consider foarte norocos să lucrez cu el și să îl fi cunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu îl cunoșteam până în 2021. Am găsit un artist de referință, și nu numai, este un om de mare calitate. În lumea artei – o spun cu părere de rău, o știți și dumneavoastră, o știm cu toții – dai de oameni foarte orgolioși, de oameni foarte mari, iar oameni cu modestie și cu capul pe umeri, așa, ca Vasile, au adesea un destin secundar. De aceea mă bucur că el are parte astăzi de acest eveniment și de acest album. Cele 16 luni în care am făcut Tomisul împreună înseamnă, la un calcul sumar, cam 1500 de pagini de poezie, proză, eseu, articole despre carte, despre film, despre arte vizuale, arhitectură, matematică, muzică, iar din aceste cam 1500 de pagini, probabil că 600 – 700 sunt cu prezența lui Vasile, sunt ilustrate de el sau există o cât de mică prezență a lui în fiecare material publicat”.

Bogdan Papacostea, redactor-șef la „Tomis” și, totodată, curatorul expoziției, s-a referit, în context, la vocația universală a revistei pe care o coordonează:

„Articolele într-o revistă culturală sunt diverse, de la poezii, la eseu, la cronici, iar artistul plastic trebuie să se adapteze la această varietate de texte și să transforme reflectarea lor în imagine într-un mod adaptat. De aceea, într-o singură revistă, Vasile Filip poate să vină cu tehnici și cu stiluri diferite. Coperta, pe care o puteți vedea expusă aici, este și ea într-o permanentă evoluție. Am început cu o amprentă locală evidentă, dar amprenta locală a devenit din ce în ce mai subtilă și s-a dus într-o direcție nu neapărat națională, cât universală. Am considerat că trebuie să facem asta pentru că revista nu este doar a constănțenilor. Ea este prezentă online, este prezentă, de fapt, în toată lumea, și atunci nu ne putem adresa, rămași în ghetou, doar dumneavoastră, constănțenilor, ci tuturor. Considerăm că mai ales noi, constănțenii, suntem pregătiți pentru o adresare universală, cosmopolită. Noi suntem aici atât de amestecați, încât lumea întreagă pare să fie adunată în spațiul nostru. Așadar, dragii noștri cititori, dragii noștri prieteni, în această seară ne mândrim să ne aflăm în fața voastră cu o revistă pe care o considerăm – spuneți-i atașamentul părintelui față de copilul său – de excepție și, mai mult, avem curajul să vă arătăm o chintesență a imaginii cuprinse în această revistă, iată, un album de sine stătător, care merită să se afle în orice bibliotecă. Este un moment de întâlnire de excepție pentru noi, comunitatea celor care mai și citim, ne mai uităm la ceea ce este frumos în jurul nostru și ne întreținem o sensibilitate pentru ceea ce este frumos. Revista „Tomis” este o colecție convingătoare de argumente pentru cultură”.

Momentul cel mai important și emoționant pentru public a fost acela al discursului artistului însuși, Vasile Filip:

„Energia asta venită din partea colegilor mei îmi dă un boost de încredere în mine, îmi place atât de mult ce s-a spus… Este pentru mine o împlinire, iar împlinirea nu vine din rezultatele concrete artistice – sunt damnat să nu mă pot bucura niciodată pe deplin, să nu fiu niciodată mulțumit de ce fac – vine din faptul că știu că au fost multe momente în care am făcut tot ce am putut. Am o teorie mai complexă – dacă nu mi-ar sări inima din mine v-aș spune-o – despre acest deziderat de a face cât de bine poți un lucru, deziderat care nu este atât de banal și de neînsemnat pe cât pare, iar pentru mine este un exercițiu spiritual. Experiența asta de la revista Tomis este, în primul rând, o experiență personală. Nu vreau să fie virat totul într-un eroism, într-o dedicare. Este, pentru mine, o călătorie, departe de cuvântul job. „Un an la Tomis” este o poveste personală, în primul rând, și nu un an de muncă, iar felul în care mă implic cred că are legătură mai ales cu interesul meu de a descoperi despre mine unele lucruri. Mă simt răsfățat de o redacție extraordinară, de oameni cu înalt nivel profesional, încerc din toate puterile să mă ridic la nivelul lor. Nu e ușor să suporți un om implicat maniacal în ceva, pentru că ei s-au prins că nu pot funcționa decât într-o exaltare, care vine la pachet cu un exces de zel. Și nu vreau să dau impresia că este o altă virtute: excesul de zel este o atitudine excesivă, care mai degrabă complică inutil viața celor din jur. E bine să vorbim nu numai despre beneficii, ci și despre costurile care trebuie plătite pentru frumusețea acestei reviste. Mă simt răsfățat și ocrotit și încurajat de echipa redacției, sunt lăsat să fac cum simt eu desenele , nu mi se impune nimic și se învestește în mine încrederea că desenele mele slujesc cu adevărat textelor, asta mă onorează și îmi dă apă la moară”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *