Istoria (aproape) uitată a Constanței: Cursele de cai de la hipodromul din satul Anadalchioi
Prezenţa la Constanţa a unor mari unităţi militare încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, alături de dragostea faţă de creşterea cailor de rasă, care se remarca la unii proprietari de ferme din Dobrogea, a făcut să apară ideea amenajării unui hipodrom la Constanţa, de fapt în satul Anadolchioi, viitorul cartier al Constanţei. Apariţia târgului de vite de la Anadolchioi a favorizat amplasarea primului hipodrom al Constanţei, în apropierea sa, adică la câteva sute de metri de unde se află astăzi intersecţia de la Dacia, spre lacul Tăbăcărie. Acolo aveau să se organizeze primele curse de cai, spre bucuria publicului spectator, a tineretului dornic de distracţiei, dar şi a proprietarilor de cai, destul de numeroşi la acea vreme. De organizarea curselor se ocupa Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, care trimitea în acest scop la Constanţa specialişti din domeniu, dar şi Primăria Constanţei, solicitată în sprijinul acestor manifestări. Din arhivele acestei din urmă instituţii aflăm că în anul 1903 ministerul hotărâse ca respectivele curse să aibe loc la 15 mai, iar din juriul de examinare făceau parte, pe lângă primarul oraşului, Constantin Pariano mare proprietar, N. Filip, profesor la şcoala superioară de medicină veterinară, Al. Locusteanu director şi profesor la aceeaşi şcoală, şeful serviciului zootehnic, prefectul judeţului Constanţa, colonelul Pombrian.
Programul alergărilor cuprindea mai multe curse cu premii, după cum urmează:
Alergări de iuţeală, cu premiul Intrărilor (distanţa 1500 metri, pentru armăsari şi iepe de 4-8 ani);
Alergări de Trap (premiile Ministerului de Agricultură, la o distanţă de 10.000 m., pentru armăsari, iepe şi cai de 5 ani, înhămaţi la căruţe);
Alergările Militare, la care premiile erau acordate de Ministerul de Război;
urmau Alergările de Fond, pe 8000 de m. şi
Alergările comune, pe o distanţă de 2000 de metri.
Toate probele începeau la ora trei după amiază, iar premiile puteau ajunge până la 1300 de lei, o sumă serioasă pentru primii ani ai secolului XX. Lumea se aduna la spectacol, din vreme, care cu trăsurile, cei din jur pe jos, iar cei din oraş cu trenurile special organizate pentru aceste manifestări.
Amenajările făcute anual la hipodrom, eforturile autorităţilor pentru îmbunătăţirea nivelului calitativ al manifestării, au făcut ca la alergările ce se desfăşurau de două ori pe an, în lunile mai şi august, să participe personalităţi ale vremii şi în primul rând familia regală. Ca la orice hipodrom se jucau şi banii spectatorilor, aşa cum aflǎm dintr-un document de arhivă din anul 1904, care vorbeşte de “pariul mutual” organizat de directorul din localitate al Băncii Marmorosch Blank şi de faptul că din câştigul realizat, o sumă de 97 lei (aproape un sfert din mize) a fost predată primarului spre a fi împărţită săracilor din Constanţa.
Cu trecerea timpului probele şi premiile acordate s-au schimbat, reflectând nivelul de evoluţie a acestei activităţi de creştere şi educare a cailor de rasă în Dobrogea, dar şi gustul epocii, al publicului, din ce în ce mai avizat, precum şi preferinţele miltarilor atât de legaţi la acea vreme de caii lor. Vom aminti căteva dintre premiile ce se acordau în concursuri diferite: astfel, la concursul organizat în zilele de 10-12 august 1935 se acordau între altele: Premiul general de cavalerie P.I.Gigurtu (pentru proba de dresaj), Premiul M.S. Regina Marioara a Iugoslaviei, (la concursul de forţă progresivă); ambele aceste concursuri se desfăşurau pe platoul Regimentului 9 Cavalerie (zona din faţa spitalului judeţean de astǎzi).
La 15 august 1939, la orele 15,30 aveau loc alergările de la Hipodromul Pallas, sub înaltul patronaj al Regelui Carol al II-lea, cu premii ca: Premiul Municipiului Constanţa (pentru armăsari şi iepe de 3 ani de ½ sânge englez, născuţi şi crescuţi în Dobrogea şi Ialomiţa), Premiul Camerei de Agricultură Constanţa, Premiul Jockey-Club Bucureşti (pentru cai pur sânge englez, de oriunde dar care nu mai câştigase în acel an, premiul oferit find de 40.000 lei) sau Premiul Inspectoratului General al Cavaleriei, la cursa de 3000 m.
Cinci zile mai târziu, în acelaşi loc şi sub acelaşi patronaj se desfăşurau alte curse de cai, premiate cu: Premiul Regimentului 9 Călăraşi (oferit de dl. N. Gheorghiu), Premiul Ţinutului Marea, Premiul Societăţilor Petrolifere Constanţa şi chiar Premiul Şarja dela Cicracci (Sibioara), acesta din urmă fiind o cursă pentru militari, pe 3000 metri, cu garduri. „La sfârşitul alergărilor – ne relata acelaşi contemporan Ion Adam – se împart premiile învingătorilor. Oamenii încep a roi de zgomot şi mişcare, punând la cale întrecerile, încet, încet, hipodromul se goleşte. Lumea se revarsă în valuri, unii spre drumul ce duce îndărăt la Constanţa, iar alţii de pe afară, luând drumul satelor. Mulţi se opresc în treacăt, pe la berăriile Anadolchiului.”
Putem spune deci că alergările de cai de la hipodromul Constanţei au reprezentat pentru o jumătate de secol o manifestare apreciată atât de militari, mai ales de cavalerişti, dar şi de proprietarii şi crescătorii de cai din zona Dobrogei şi de peste Dunăre. Publicul larg, atât cel localnic dar şi cei aflaţi la mare în vacanţă au găsit o distracţie frumosă, ce nu se putea vedea prea des pe atunci, iar autorităţile constănţene au sprijinit de fiecare datǎ acest gen de manifestări.