04/03/2024
TopMinorități

Francisc Sachetti – Un italian, primar al Constanţei din perioada interbelică

Spread the love

Încercând să prezinte „în justa ei măsură şi valoare, personalitatea complexă a prietenului Francisc Sachetti”, ziaristul Constantin Sarry scria în martie 1929, următoarele: „Om de calcule şi de inimă, contrast permanent între întunecimea feţei şi seninătatea sufletului, democrat aristocratic, poliglot taciturn, oriental occidental, fiul cioplitorului de la Topalu şi-a însuşit ceva şi din duritatea daltei şi din maleabilitatea pietrelor”. Într-adevăr, Francisc Sachetty era născut la Topalu în ziua de 26 octombrie 1874, conform datelor din registrul comerţului. Cât despre activitatea sa anterioară intrării în viaţa politică, acelaşi prieten declarat al său scria: „Diplomat comercialist Francisc Sachetti îşi începe cariera la fabrica de ciment a inginerului Cantacuzino de la Brăila, ajunge directorul fabricii belgiene de ciment din Cernavoda – un post care nu-i da numai nota meritelor personale (se ştie cât de greu se câştigă încrederea străinilor) ci şi posibilitatea de desfăşurare a aptitudinilor sale, a filantropiei sale nemărginite şi a puterii sale de muncă inepuizabilă. Aici, la Cernavoda şi în jurul ei, întemeiază cooperative, ferme model şi dă gratuit materiale de construcţie de casă, la o sumedenie de lucrători şi funcţionari”.

Despre activitatea sa politică de până la numirea în funcţia de primar, nu avem prea multe date. Ştim că la 31 decembrie 1919 a fost numit ca prefect al judeţului Constanţa, „fără ştirea şi fără voia lui”, cum scria Constantin Sarry, care nu putea scăpa prilejul de a-l mai lăuda pe amicul său şi pentru această activitate: „După scurtul răstimp de numai trei luni <până la 15 martie 1920, n.n.> cât a durat acest regim, Sachetti lasă urme şi amintiri de care cetăţenii şi slujbaşii pomenesc şi astăzi cu respect şi recunoştinţă”. Tot din presă aflam însă de afilierea sa politică şi vom reproduce în acest sens un anunţ apărut la 29 octombrie 1927: „Dl. F. Sachetti preşedintele organizaţiei ţărăneşti de sub conducerea d-lui Lupu roagă pe toţi partizanii să se întrunească în mod irevocabil sâmbătă 29 crt. ora 6 seara, în casele d-lui Bolma din bulevardul Ileana, vila Ady din localitate, fiind în ordinea zilei chestiuni foarte importante”.

Ultima şedinţă a delegaţiei permanente condusă de doctorul N. Mărgărint a avut loc în ziua de 12 noiembrie 1928 şi a durat doar o oră. A doua zi, apare ca primar girant al Constanţei, Francisc Sachetti, fost şi el membru al acelei delegaţii permanente aflate la cârma oraşului pe atunci, iar activitatea acelui organism administrativ se desfăşoară mai departe normal. Mulţumit de evoluţia sa politică, Sarry scria în cotidianul său cuvinte frumoase la adresa prietenului Sachetti: „Ales acum aproape patru ani în consiliul municipal, ca membru în delegaţia permanentă, acest distins fiu al Dobrogei a servit totdeauna ca pârghie nevăzută, tuturor primarilor care s-au succedat până azi, pentru ca în sfârşit, prin unanimitatea sufragiilor consilierilor aleşi şi numiţi, să-i revină şi lui, în mod public şi direct, această din urmă sarcină şi demnitate. Prietenii noului primar al municipiului, satisfăcuţi ei înşişi de a-şi vedea o fiinţă dragă răsplătită după merit, socotesc şi mai fericiţi pe cetăţenii Metropolei Dobrogene ştiindu-i sub egida unui părinte corect, iubitor şi priceput, ca Francisc Sachetti”.

Prima şedinţă a Consiliului municipal din anul următor avea loc la 28 ianuarie 1929, când în prezenţa subprefectului judeţului se lua jurământul noilor consilieri numiţi. Era şi şedinţa dedicată votării bugetului pe anul în curs, motiv de susţinere a ideilor politice ale diverşilor partizani politici. În acest context, fostul primar N. Mărgărint afirma că „în cazul când nu se vor prevedea sume suficiente pentru continuarea iluminatului electric, care este pus pe baze de înfăptuire, nu va vota bugetul”. Şi dacă, în frumosul stil politic autohton, consilierul D. Rizescu a afirmat în şedinţă că „administraţia d-lui dr. N. Mărgărint a fost dezastruoasă pentru comună, întrucât s-au angajat lucrări pentru care nu era nici o urgenţă”, primarul Sachetti a susţinut un punct de vedere mai nuanţat. Arătând că alimentarea cu apă costa 140 milioane lei, iar pentru iluminat erau necesare alte 105 milioane, el afirma că „nimeni nu e contra lucrărilor anunţate, însă trebuie găsite mijloacele materiale pentru înfăptuirea lor. Or, – continua Sachetti – cu resursele noastre financiare nu se pot face şi de aceia trebuie căutată modalitatea, care să evidenţieze posibilitatea materială pentru începerea lor, adică să se găsească o soluţie de a nu se debursa în timp scurt o sumă mare, căci este imposibil să se dea dintr-o dată 60-70 milioane. Deci să se recurgă la alte mijloace, de aşa natură, ca resursele viitoare să nu fie grevate, căci admiţând ipoteza ca plata să se facă din veniturile anuale ale bugetului, ar însemna să se părăsească toate celelalte lucrări edilitare şi să nu se mai facă nimic, încă pentru multă vreme, cale care este absolut imposibil de urmat”.

Demisia fostului primar Nicolae Margărint fiind aprobată de minister la 16 noiembrie 1928, în şedinţa din 16 martie 1929 prin votul unanim al celor 24 de consilieri, Francisc Sachetti a fost ales primar al municipiului Constanţa. Tot pe baza documentelor de arhivă, vom prezenta în continuare câteva acţiuni ale primarului Sachetti, ce urmăreau o mai bună administrare a oraşului. Astfel, în şedinţa amintită mai sus primarul anunţa în consiliu că „faţă de iarna grea care persistă încă, a trebuit să se vină în ajutorul populaţiei nevoiaşe şi a muncitorilor fără lucru”.  Ca urmare „s-au împărţit la populaţia săracă şi spitalului comunal peste 40 vagoane de lemne şi suma de 80 000 lei în numerar”. Având în vedere starea proastă a motoarelor de la uzina electrică („nu sunt decât fier vechi” – spunea atunci consilierul Virgil Andronescu), consiliul a aprobat în unanimitate propunerea primarului de a se achiziţiona un motor nou de cca 1000 HP. Locuitorii care fuseseră împroprietăriţi cu locuri de casă în cartierul românesc, în cel al demobilizaţilor sau la „mica industrie”, au cerut şi au obţinut, „o păsuire de construcţie până la 31 decembrie 1931”.

Iatǎ acum un alt extras din presa vremii, legat de activitatea sa: „Un cartier în care se simţea nevoie de o piaţă modernă era şi cartierul românesc (fost ţigănie). Izolat de centru, circumscris între bulevardul Regina Maria, Malul Mări, Mamaia şi Anadolchioi, el reprezintă un mare centru de cerere şi desfacere a alimentelor. Aci s-a gândit d. Sachetti să întemeieze prima hală. Hotărârea luată în pripă, printr-o decizie a consiliului comunal, s-a şi pus în practică şi ieri, hala terminată a fost sfinţită. Au participat la această solemnitate d-nii primar F. Sachetti, consilier Moldoveanu, negustorii de prin împrejurimi, muncitorii ce treceau spre ocupaţiuni şi gospodinele ce veniseră la târguieli. După slujba sfinţirei, care a fost săvârşită de iubitul părinte al cartierului, preotul Nicolae Paveliu, s-a luat o gustare. Populaţia adunată a mulţumit d-lui Sachetti de grija ce a pus cu ridicarea acestei hale. (…) Sfinţirea halei s-a petrecut la orele 7 dimineaţa şi a luat sfârşit la orele 8”.

Instabilitatea politicii româneşti şi-a spus din nou cuvântul însă, aşa că în baza Decretului regal nr. 3348/1929, consiliul local a fost dizolvat, fiind înlocuit cu o comisie interimară, condusă de Gh. Popescu ca preşedinte. Ironia sorţii face ca să fie vorba de acelaşi Gh. Popescu a cărui numire ca membru în consiliu să fi fost susţinută anterior, de cel pe care acum îl înlocuia în funcţie. La şedinţa din ziua de sâmbătă 25 octombrie 1929 Francisc Sachetti ţinea un frumos discurs în faţa consilierilor, a prefectului, dar adresat şi noului primar: „Aţi fost chemat domnule preşedinte în baza noii legi administrative, la o înaltă funcţiune. Însărcinarea ce vi s-a dat nu este uşoară, ba aş cuteza să spun că e dificilă. Şi este dificilă fiindcă în momentul de faţă, trebuie să recunosc, municipiul, din cauza crizei economico-financiare prin care trecem, nu are o situaţie prea bună. Din cauza sărăciei generale, încasările merg foarte greu, iar taxele ad-valorem, care au dat în trecut pâna la un milion şi jumătate săptămânal, abia dacă atrag acum 5-700 000 lei pe o săptămâna, din pricina stagnarii exportului. (…) Domnule preşedinte daţi-mi voie să vă prezint acum pe d-nii funcţionari ai municipiului. Aveţi înaintea dv. un corp de funcţionari, select, de elită, care şi-a îndeplinit întotdeauna cu prisosinţă datoria şi n-a lucrat decât în interesul binelui obştesc. Trebuie, cu această ocazie, să fac şi o mărturisire; când am venit pentru prima oară la primărie, aveam oarecari idei preconcepute în privinţa domniilor lor. După aproape patru ani de muncă, cot la cot cu d-lor, trebuie să recunosc în mod sincer şi deschis, înaintea dvs., a tuturor, că mă înşelasem în aprecierile mele. Nu odată, acest select corp, a fost nedreptăţit, purtând ponoase pe care nu le merita. Afirm astăzi – şi sunt fericit că o pot face, că foştii mei colaboratori au fost şi sunt la înălţimea datoriei lor, prin probitatea şi conştiinciozitatea cu care îşi îndeplinesc serviciul, ceea ce face mare cinste municipiului Constanţa, precum cinsteşte corpul din care fac parte. Domnilor funcţionari! Despărţindu-mă de dv. mă simt dator să vă mulţumesc în modul cel mai călduros, pentru nepreţuitul şi dezinteresatul dvs. concurs şi să vă asigur că vă voi purta pentru totdeauna o recunoscătoare amintire, precum nu vă voi precupeţi niciodată cuvintele de laudă şi stima pe care le meritaţi fără nici o rezervă. Felicitând din toată inima pentru înalta însărcinare primită din partea guvernului şi a partidului şi cunoscând perspicacitatea şi puterea de muncă a vechiului meu prieten Ghiţă Popescu, sunt ferm convins ca va învinge toate dificultăţile, ieşind mărit din această dificilă încercare, spre binele lui, spre binele populaţiei şi oraşului Constanţa”.

Mai adăugăm doar că, la rândul său, noul primar a ţinut politicos să remarce activitatea lui Francisc Sachetti, făgăduind că se va lăsa condus în activitatea sa de „programul regretatului Ion Bănescu, fără a întrerupe însă firul activităţii rodnice a fostului consiliu comunal, în fruntea căruia se afla d. Francisc Sachetti, care a dat dovezi a fi un bun gospodar…”.

Prietenii săi din presă au fost probabil cei care l-au consolat pentru necazurile provocate de viaţa de partid; spunem, asta pentru că în ziarul din 29 octombrie se putea citi următoarea ştire: „Suntem în plăcuta poziţiune de a anunţa cititorilor Dobrogei June că vechiul şi apreciatul nostru colaborator, d. Francisc Sachetti, îşi reia activitatea la acest ziar”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *